[sophia]

1. Si mie imi plac postarile lui CristianR.

2. Ne-a spus si noua preotul ca prea a ajuns Dumnezeu un "bau-bau".

Eu pe de o parte ii dau dreptate lui Cristian cand spune ca-l iubim pe Dumnezeu Fiul si ne este frica de Tatal.
De fapt exista o singura fiinta in Treime. Si totusi noi percepem trei persoane diferite. Tatal a actionat asupra Fiului, in diverse feluri.
Oare si Lui ii era frica de Tatal si de ce? Sau ii era frica mai degraba de ceea ce era scris - tot de Tatal pana la urma (sau nu?)

Ma deranjeaza cand citesc comentarii de genul unora care condamna omul si spun ca "noi suntem vinovati, ca ne lasam raului, ca noi alegem raul si ca ne indepartam de Viata adevarata si etc."

Eu as spune ca ne este teama de necunoscut mai intai. Noi nu stim judecata in sine a lui Dumnezeu. Nu stim cum ne vede Dumnezeu si cat de vinovati ne vede. Poate ca unii se inchipuie mai vinovati decat sunt si altii invers.
Nu avem bine definit notiunea de pacat si nu evaluam si binele din noi si din faptele noastre. Si balanta se rastoarna in mod inevitabil pe partea raului.

Pe urma nu stim ce ne asteapta, cum va fi. Nu s-a intors nimeni la noi sa ne spuna cum este in alte locuri.
Nu intelegem bine nici scripturile care sunt foarte mult interpretate in tot felul.
Incercam (inclusiv oamenii bisericii) sa intelegem si sa facem cum credem noi ca este scris si ca e bine, dar poate gresim.

In general nu stim nici care este consecinta unei alegeri a noastre, pentru ca nu suntem clarvazatori. Una este sa stii ca te arzi daca atingi flacara si alta este sa stii cum iti va fi viata daca urmezi o profesie sau alta, sau daca pleci in orasul sau tara aleasa, sau cum va fi viata cu un partener (si daca era mai bine sa alegi pe altul sau nu) etc.
Sunt multe lucruri unde nu putem aprecia consecinta alegerii noastre.

Si sunt convinsa ca nimeni nu alege in mod deliberat raul. Ma rog, or fi si exceptii, dar acolo sunt alte probleme.
Noi oamenii suntem slabi, ne lipsesc unele puteri. Daca aveam puterile lui Dumnezeu, era toata lumea un Rai.
Si alegerile noastre nu sunt usoare. Mai ales in materie de credinta.
Da, sunt oameni care aleg alt drum, care nu au credinta, sau vad lucrurile in alt fel. O fi numai vina lor?
Eu spun ca nu. Este rezultatul unui proces indelungat in timp. Si participa acolo multi factori: educatie, rude, mediu, preoti, constructie psihica si fizica, traume, etc.
Sunt multi oameni care (la fel ca si noi ce de aici, spun eu) traiesc framantari, ganduri, nelamuriri, intrebari fara raspuns.
De aceea eu nu indraznesc sa judec pe nimeni si sa fac anumite afirmatii asupra vinei noastre.

Avem frica nu de Dumnezeu si de bazele credintei, de ceea ce ne-a invatat Iisus, ci de anumite lucruri impuse de oameni in numele Lui.
Poate ca Dumnezeu nu ne va judeca dupa ceea ce mancam sau imbracam, dupa iubirea adusa sotului/sotiei intr-o zi sau alta, sau mai stiu eu. Poate ca ne va judeca dupa alte criterii, dupa suflet, dupa faptele noastre raportate la puteri etc.

Judecata lui Dumnezeu este alta decat a oamenilor si probabil ca sentinta la fel.

La oameni exista parinti severi care pedepsesc aspru greseli mici (nota mica, stricat ceva, etc.). Inainte vreme copiii aveau frica de parinti, de corectiile aplicate, de profesori chiar.
Si totusi ii si iubeau.
Astazi nu mai este frica asta. Nu mai exista pedepsele.

Se spune ca Dumnezeu pedepseste in alt fel. In timpul vietii da suferinte, dupa aceea cu Iadul.
Se spune ca ne da suferinte pentru ca ne trebuie pentru mantuire.
Ca platesc copiii si nepotii pentru greselile generatiilor anterioare. Depinde.
Ne explica Iisus in pilda cu orbul. Chiar Il intreaba ucenicii lui pentru ce plateste si raspunsul il cunoasteti cred.

In fine ni se cere la biserica o anume frica ("...cu frica sa ne apropiem..."), dar aceea este in sens de respect.