Citat:
Īn prealabil postat de ioanna
1. Ma confundati, nu m-ati intrebat nimic legat de Miron Costea, m-ati intrebat daca consider legitima deportarea evreilor, atat ati intrebat si v-am raspuns: deportarile in masa (nu expulzari individuale din culpa), nu pot fi legitime
2. N-am acuzat poporul roman, i-am amintit lui Florin ca si noi am fost partasi la Holocaust, prin unele actiuni ale armatei si jandarmeriei (implicati in deportari), deci ale guvernului antonescian, cat si actiuni violente ale unor grupuri de rebeli. (pogromuri Iasi, Bucuresti,Dorohoi).
3. stiu foarte bine cum a fost in Ardealul de Nord in timpul lui Horty, doar bunicii mei au ramas acasa, in Ardeal, chiar si atunci cand armata romana s-a retras si i-au lasat pe romani sa se descurce. Stiu deasemenea cum cei ramasi ii ajutau pe evrei sa fuga, sa treaca dealul Feleacului, sa se refugieze in Regat, doar oamenii (civilii) erau totusi normali (atat romanii, cat si maghiarii) si n-aveau nimic cu evreii, care le erau cunostinte, prieteni, vecini , colegi de servici etc.
|
Daca nu te-am intrebat de Miron Cristea, atunci te rog sa ma ierti, dar credeam ca se subintelege, avand in vedere ca intrebarea era pusa pe marginea postarii mele, care cuprinde si cuvintele Patriarhului. Ca doar nu degeaba am postat-o. Ai o parere despre acele cuvinte acestuia, care pe mine, una, m-au zguduit. Eu azi nu vad pe nimeni, fiindu-i mila de popor. Patriarhul avea mila. Mare lucru!
Daca bunicii tai au ramas in Adreal in timpul razboiului, ti-au povestit care erau conditiile de viata pe atunci? Eu am avut o vecina, care mi-a povestit, ca ea avea voie sa mearga la piata de dimineata, in vreme ce romanii nu aveau acces decat dupa ora 11, cand practic in piata nu se mai gasea nimic de cumparat. In aceste conditii, ea le cumpara vecinilor romani cele necesare. Deci romanii din Ardeal au avut de suferit, de parca ar fi fost o minoritate nationala.
Ma bucur ce spui despre cei, care au ajutat evreii sa se salveze, caci au fost multe asemenea cazuri. Romanii sunt omenosi si ajuta pe cel aflat in primejdie.
Eu l-am auzit pe rabinul Moses Rosen, care a spus intr-un interviu, ca toti prietenii lui din Transilvania au murit, in vreme ce pe cei din Regat si Moldova, i-a regasit dupa razboi. Zicand acestea, Moses Rosen nu nega holocaustul.