Poate vorbesc in nestiinta de cauza, dar o sa imi dau si eu cu parerea.

Din experienta, am observat ca orice relatie intre oameni (de orice tip, chiar si de prietenie), ca sa mearga, are nevoie in primul rand de sinceritate si iubire. Din cate vad eu, in casnicia Raisei lipsesc ambele. Sotul se ascunde de ea, nu vorbeste cu ea, nu ii arata ca o iubeste.

Tin sa mentionez ca iubirea aceea, cum o numiti voi "adolescentina" nu este o iubire rara dupa 13 ani de casnicie. Cunosc cateva cupluri care, de exemplu, dupa 10 ani de casnicie, 6 ani de relatie inainte, doi copii, se iubesc la fel de mult, in acelasi mod "adolescentin", incat ai jura ca nu au mai mult de cateva luni impreuna.

In casnicia Raisei, cineva sau ceva trebuie sa se schimbe. Da, orice copil are nevoie si de tata si de mama, dar niciun copil nu are nevoie de o atmosfera rece si conflictuala incontinuu. Iar nici Raisa nu are nevoie de asta. Ceva trebuie facut. Consider ca unui copil i-ar fi mai bine sa creasca cu un parinte iubitor intr-o atmosfera calda si iubitoare decat cu ambii parinti, dar intr-un mod rece si conflictual.

Raisa, nu zic sa divortezi. Pastraza asta ca ultima optiune a ta. Mai intai incearca sa-l faci pe sotul tau sa vada ce greseste, intr-un mod calm si iubitor, nu cearta. Poate ca o sa aiba puterea sa se schimbe. Dar daca chiar nu merge, zic ca nu merita sa induri, si tu, si copiii, o asa familie dezbinata si rece.