Citat:
În prealabil postat de unpacatosintors
In primul rand va multumesc pentru raspunsuri si pentru ca, prin acestea, mi-ati redat speranta.
In al doilea rand, ca sa raspund la intrebare...am fost botezat crestin, am crezut toata viata in Dumnezeu desi nu am fost ceea ce se poate numi un crestin practicant. Anul acesta am intampinat niste greutati, m-am rugat ca Dumnezeu sa ma ajute insa ajutorul intarzia sa apara. Eram disperat sa gasesc o solutie la problemele mele si, pe fondul disperarii si al slabiciunii spiritului, am apelat la diavol, renegand-u-l pe Dumnezeu. Nu a trecut mult si mi-am dat seama de imensitatea greselii facute. Intre timp am avut multe momente in care am vrut sa ma intorc la crestinism, sa cer iertare, indrumare insa de fiecare data ma gandeam ca raul pe care l-am facut este definitiv si de neiertat si ca trebuie sa ma complac faptului ca sufletul meu va sfarsi in chinuri vesnice. Totusi, astazi mi-am luat inima in dinti, mi-am facut cont (de fapt REfacut deoarece cu ani in urma urmaream zilnic site-ul acesta), am postat problema mea in speranta ca totusi exista scapare, ca Dumnezeu e mare si primeste pe cei rataciti inapoi.
Sunt perfect constient de gravitatea situatie si stiu ca drumul inapoi nu va fi unul usor insa acum, stiind ca exista speranta si pentru mine, voi face orice.
In legatura cu spovedania...vreau neaaparat sa fac una generala. Au trecut 3 ani de la ultima insa ma tem tare ca odata ajuns in fata preotului, cand ii voi spune ce am facut, o sa ma alunge din biserica.
|
Dacă te ajută cumva, află că și eu sunt satanist. Lucrez în fiecare zi cu dracul, îi slujesc neîncetat - pentru că sunt om păcătos.
Nu iubesc pe Dumnezeu mai mult decât pe oricine altcineva,
nu iubesc pe aproapele așa cum mi-a poruncit Hristos și cum mi-a arătat El Însuși,
nu trece minut să nu păcătuiesc cu gândul, cu vorba ori cu fapta,
nu mă nevoiesc cum s-ar cuveni,
nu sunt în ascultare de duhovnic,
nu mă țin cum s-ar cuveni de sfânta rugăciune,
nu postesc cum ar trebui,
nu fac cum se cuvine fapta milei creștine,
nu iert cu ușurință,
mint (chiar fără voie),
fur (chiar fără voie și în baza unor multe circumstanțe atenuante, chipurile),
înșel (uneori cu oarecare plăcere discret resimțită),
nu îmi respect cuvântul dat,
nu studiez zilnic Scriptura,
nu cuget neîncetat la cuvântul lui Dumnezeu,
nu am pace și nu trăiesc în pace cu alții,
cu toate acestea cred că Dumnezeu mă iubește, mă cheamă, mă ajută să Îl găsesc în fel și chip, mă miluiește, mă învață chiar dacă deocamdată nu realizez foarte clar în ce constă aceasta, mă iartă în fiece clipă și voiește să mă iert și eu și să dobândesc curăția inimii, însănătoșirea minții, virtutea.
Îmi port crucea cu greu, deseori o arunc apoi o reașez cu căință pe umeri,
trag nădejde că Domnul nu mă va lăsa, până într-un sfârșit.
Deocamdată am succes în afacerile cu dracul, adică mă duc tot mai în jos, mă prăpădesc pe zi ce trece, vădit.
Dar strig și eu, cum am învățat de la un bărbat pe care îl iubesc - scoate din temniță, Doamne, sufletul meu păcătos! Și trag nădejde că Dumnezeu mă aude și că lucrează în mine.
Dacă te ajută cu ceva, uite așa e la mine.
Credința nu e pană la pălărie. Nu avem motiv să ne mândrim că suntem creștini, ci avem doar poartă spre Milostivire și un jug de dus. E ușor, dacă nu ne împotrivim, prin patimi, precum catârul.
M-ș bucura să aflu că te-ai spovedit. Se va bucura mult și duhovnicul, precum tatăl fiului risipitor s-a bucurat, oarecînd. Și multă bucurie va fi și în ceruri, precum vom fi aflat fiecare pe pielea noastră și precum ne învață Însuși Dumnezeu prin sfinții Lui.
Mergi și te spovedește, omule. E un act de iubire și însănătoșire, nu o biciuire pedepsitoare. După Spovedanie vei fi din nou liber și vei începe iarăși să crești, întru menirea ta de om, hărăzit fericirii prin Har.