De multa vreme am impresia ca daca vreau sa vorbesc cu duhovnicul sau sa ma spovedesc, mi-e teama ca imi va spune sa vin alta data ca nu are timp ( sau chef) si ca incearca sa ma evite, sa ma descurajeze sa mai vin. Ma gandesc ca poate e ai vina mea, poate chiar l-am plictisit cu problemele mele, sau pur si smplu am devenit asemeni acelora care nici eu nu ii suport, pt ca vin saceara sfaturi dar niciodata nu le respecta. Mi s-a mai spus ai aici pe forum ca duhovnicul are dreptul sa ne trimita la plimbare daca venim si marturisim mereu aceleasi pacate, pe motiv xa nu am facut nici un progres spiritual, si asta datorita faptului ca nu am facut ascultare. ( asta poate zice dansul, din pct dlui de vedere; noi daca suntem asa cum sunt majoritatea oamenilor, adica impertinenti, putem spune ca dansul nu a stiut, nu a fost in stare sa ne determine sa facem ceea ce trebuie). Mi-au spus cativa intre dvs ca pana nu ma casatoresc, de ex, nu ar trebui sa ma mai primeasca nici un duhovnic la spovedanie. Acum eu ce ar trebui sa fac, sa mai incerc totusi, daca nu vrea dansul sau nu ne sincronizam in timp ( cand ajung eu nu mai are dansul timp), sa incerc la altul care are poate un program mai extins ( de ex la o parohie aici in cartier unde lucrez, a chemat-o pe colega mea intr-o dimineata la 7( dupa ora 7, era acolo); insa nu stiu daca m-ar primi si pe mine, nefiind de acolo). Poate fi doar o ispita de la diavol ca sa ma descurajeze sa ma mai spovedesc, sau asa vrea Dumnezeu sa ma munceasca, sa ma umileasca chiar, pt pacatele mele, pana gasesc pe cineva prin care sa-mi ofere iertarea? Sau nu ma poate ierta pt ca ma intorc mereu la ele, deci...nu mai are rost???
|