[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Dacă te referi la Kallistos Ware, e un teolog contemporan. putin mai bătrân ca părintele Rafail. Ai presupus, doar, că părintele Rafail îl cita. Însă nu mi se pare relevantă originea unei idei, ci dacă o împărtăsesti ori nu. Nici în Ortodoxie, oricât ar fi ea de conservatoare, nu e totul static, desi tu îmi dai impresia că asa ai dori să fie.

Cu privire la acel întelept - după părerea mea - ''nu stiu'', versus al tău ''stiu'', cred că el face diferenta între iconomie si acrivie, pe care o întelegi în privinta botezului, dar nu si în privinta posibilitătii mânuirii eterodocsilor. Acrivia este ceea ce te caracterizează, de aici si rigiditatea care ti se reprosează.
Din fericire, nu toti marii duhovnici sau/si teologi ortodocsi sunt asa.

Am zis de vreo cateva ori ca e vorba de un teolog mirean din sec. XIX, Homiakov, am citat si din Parintele Rafail, unde amintea de el. Am mai spus ca si IPS Ware il cita pe acest teolog in aceeasi situatie si ca, probabil Parintele Rafail a gasit la acesta ce spune Homiakov.
Nu stiu la cine te referi cand spui de intelept, daca te referi la Homiakov nu stiu cat de intelept era, era un mirean care a scris un eseu (probabil era si intelept). Acesta nu se refera la mantuirea in afara Bisericii, ci la o Biserica invizibila, in care si cei din afara Bisericii sunt legati nu se stiu cum de aceasta. Nu e vorba de acrivie sau iconomie (si cred ca nu ai inteles ce este iconomia, din ceea ce spui).

În prealabil postat de CristianR

Părintele Iustin Pârvu povestea cu tristete cum, după ani grei de închisoare, venind la părintele Cleopa să se spovedească - din câte am înteles - acesta începuse să răsfoiască cărti grele de canoane.

Părintele Arsenie Papacioc, iarăsi, spunea, cu privire la asprimea/acrivia părintelui Cleopa, că, spre deosebire de acesta, el preferă să vadă în sufletul omului o tâșnire către Hristos, punând mai putin accent pe nevointă (tot de iconomie e vorba).

Se pare ca Parintele Cleopa nu e printre preferatii tai, doar pentru ca ti se parea ca spune prea transant adevarul. In schimb parintii pe care i-ai citat erau cu mult mai transanti, cred ca nu i-ai citit. Inca de la inceput cel mai mult mi-au placut Parintele Cleopa si Staniloae, pentru ca erau si clipuri pe net. Desi Parintele Iustin si Arsenie erau si mai transanti, nu ai citit tu. Ceea ce scrii tu se referea la canoanele de spovedanie, nu la canoanele Bisericii sau invatatura Bisericii. In schimb, poti fi sigur ca toti trei (si impreuna cu altii) se intelegeau foarte bine, asa cum nu au cum sa nu se ineteleaga cei care iubesc adevarul.

În prealabil postat de CristianR

Când esti în afară si cauti calea către Hristos, esti cucerit dacă Îl întâlnesti, în Biserică, cu bratele deschise către toti, gata să primească pe oricine. Orice limitare a dragostei Sale, însă, te va pune pe gânduri si te va face să dai înapoi, cu teama că nu este Cel pe care-L căutai. De aceea, cei cu ajutorul cărora multi s-au întors în Biserică sunt tocmai duhovnici din categoria celor cu mare deschidere, ca părintele Sofronie, Rafail, Kallistos Ware, Stăniloae, Galeriu ș.a.

Toata ortodoxia e cu bratele deschise, sa primeasca pe oricine. Dar spunand si adevarul, nu doar ca sa adere la o comunitate si sa-si faca prieteni. Multi oameni veneau si la Parintele Cleopa, uiti ca era foarte iubit. Si cum povestea ca s-a convertit acea neoprotestanta si toti cei care venisera cu ea.

În prealabil postat de CristianR

Însă, cum fiecare problemă pe care o avem cu privire la credintă se spune că o regăsim în Evanghelie, despre cea privind ecumenismul e vorba mai ales în întâlnirea Mântuitorului cu femeia samarineancă. Aceasta făcând parte dintre ''eterodocsii'' vremii, ucenicii au fost surprinsi că Domnul stă de vorbă cu ea. ''Mântuirea din iudei este'', îi zice Domnul, care din acel neam Se născuse; dar îi dăruieste, în acelasi timp, Apa vie.
Am putea noi să parafrazăm că mântuirea în Biserică o aflăm.
Da, dar Domnul ne poate surprinde si pe noi, dacă vrea să stea de vorbă cu ''samarinenii''.

Eu ti-am spus de cateva ori ca ma refer la invatatura, dogma ecumenista, nu la dialoguri. Cu atat mai mult despre conversatii cu eterodocsii (in afara intrunirilor ecumeniste). Cred ca tu te iei dupa ce spun unii ecumenisti, ca ortodocsii nu vor sa vorbeasca cu altii, uita de asta, e o aiureala. Iar talcuirea Sfintei Scripturi nu o facem noi (cum fac neoprotestantii), noi ne ghidam intotdeauna dupa invatatura BIsericii si talcuire sfintilor, nu uita asta. Altfel suntem filozofi crestini.