Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reusit sa ajung ieri unde mi-am propus, si intr-adevar, ai avut mare dreptate, Yasmina, cand ai ceva asa important de facut, nu mai iti trebuie mancare. De cand m-am trezit, la 5.00, si pana am ajuns la manastire (9.30) mi-am propus sa nu bag nimic in gura si sa iau aghiazma/anafura cand ajung acolo. Anafura nu am gasit, am luat doar o cana cu aghiazma si am plecat ca mai aveam de mers. Apa am baut multa, ca era cald, dar de mancare nu prea mi-a trebuit pana am ajuns in varful muntelui, la crucea Caraimanului ( cu telecabina pana la babele, si apoi pe jos, nu aveam nici timp nici curaj sa urc tot drumul numai pe jos, singura, desi asa as fi dorit), nici la intoarcere, abia pe seara dupa ce am coborat si am plecat de la manastire( unde am impartit painea cu niste caluti) am simtit foamea, pana am ajuns acasa.
Azi insa am fost la un parastas si am "recuperat"...(mancare de post dar delicioasa - vinete si dovlecei pane, chiftelute de legume, fasole batuta, strudel cu mere, coliva...)
|