[cristiboss56]

DIN ZICERILE PARINTELUI ARSENIE BOCA-
Explicate de Parintele Teofil Părăian

"Mă, nu toti din lume se prăpădesc, nici toti din mănăstire se mîntuiesc"

Avea o putere de sinteă deosebită, o putere de intuitie si o putere de a cunoaste totdeauna esentialul într-o chestiune. Cînd îi puneai o problemă, el imediat avea răspunsul. Si de la el au rămas si cuvinte scrise, în manuscrisele lui. De pildă, cînd l-am întîlnit eu pentru prima dată, mi-a si spus un cuvînt, o formulă. Zice: "Mă, nu toti din lume se prăpădesc, nici toti din mănăstire se mîntuiesc". Deci avea o posibilitate de a formula ceva.

"Nici abuzul, nici refuzul"

In legătură cu sexualitatea în familie, Părintele Arsenie zicea: "Nici abuzul, nici refuzul".

"Cu mine de două ori trebuie să se întâlnească omul…"

Părintele zicea că de două ori trebuia să se întîlnească omul cu el: o dată cînd îi spune si a doua oară la moarte, să-i spună dacă a făcut ce ia spus. Foarte corect! Ce rost are sã meargă cum merg unii ca să-i spună unul, ca să-*i spună altul, că un cuvînt de folos, că nu stiu ce… si*apoi adună la cuvinte de folos si nu împlineste nimic!

"Cine face curte nu face carte"

Părintele Arsenie zicea: "Cine face curte nu face carte".

"Nasteti-vă sfinti!"

Parintele Arsenie îi îndemna pe oameni să nască sfinti. Bineînteles că pentru a naste sfinti trebuie să fi sfînt sau trebuie să tragi de tine spre idealul sfinteniei. Si cînd începem să ne ocupăm de noi însine, putem să ne cunoastem, să aflăm negativele noastre, să cunoastem încărcătura dată de altii si pusă în noi, s-o rezolvăm, dar aceasta cere timp si osteneală.

"Să-ti feresti capul de frig si de prostie!"

E un cuvînt care merită să fie stiut si urmat, el putînd fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei însisi, tuturor celor care vreau să braveze si nu se gîndesc la urmările pe care le pot avea, spre răul lor, niste atitudini care nu sunt destul de bine gîndite si controlate. Să luăm deci aminte la cuvîntul de mai sus si să-l împlinim în cele două laturi ale lui.

"Conceptia de viată crestină"

Cîtă o avem, ne statorniceste în gîndul si dorinta de a ne ridica mai presus de fire, de a îndumnezeii firea, prin harul si îndurările si iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai de aceea folosim si resursele firesti cîte le avem la îndemînă, aerul, aerul bun, hrana ratională, somnul si energia vitală, pe care nu vrem să o risipim pe plăceri, ci vrem s-o canalizăm spre binele nostru material si spiritual. Asa dorea părintele Arsenie, care a formulat îndreptarul de viată, pe care l-a predat tinerilor si oricui care vrea să ia aminte la el.

"În mintea strîmbă si lucrul drept se strîmbă"

Asa obisnuia să spună părintele Arsenie, care urmărea pentru oameni o minte dreaptă si lucruri drepte si îndreptate de mintea cea bună. Valoarea acestui cuvînt o intuiesc toti cei ce îl aud, si asta se întîmpl des, căci noi îl aducem înaintea vizitatorilor si închinătorilor nostri, mai ales atunci cînd au prilejul să vadă o pictură a părintelui Arsenie reprezentînd Adormirea Maicii Domnului, pictură în fata căreia se opresc cu admiratie multi dintre cei ce vizitează Mănăstirea Brîncoveanu de la Sîmbăta. Mintea se strîmbă în urma patimilor si se îndreaptă pe măsura curătirii de patimi. Cînd mintea se îndreaptă, vede lucrurile drept, deci asa cum sunt ele. "In mintea strîmbă si lucrul drept se strîmbă". Asta le place la multi, am băgat de seamă că le place. Cînd le spun că Părintele a zis că "în mintea strîmbă si lucrul drept se strîmbă", oamenii rîd în general. De ce rîd? Pentru că îsi dau seama că asa e. Numai că e greu să stii cînd ti-e mintea strîmbă.

"Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă"

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă, adică de la informatie la convingere. Oameni de informatie religioasă sunt mai multi decît cei ce au convingeri religioase. E necesară si informatia, care adeseori se face prin auzire. Dar a rămîne la informatie înseamnă doar a fi la începutul drumului "la urechi". Pînă la inimă mai e o cale lungă, "cea mai lungă cale".

"Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse"

Cuvîntul acesta ne aduce aminte de un cuvînt asemănător, cu circulatie mai ales în lumea din Apus: "Un sfînt trist este un trist sfînt". Părintele a fost întotdeauna pentru optimism, pentru bucurie, credinta noastră fiind "izvor de bucurie", crestinismul fiind "religia bucuriei". Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Săi :"Acestea vi le spun ca bucuria Mea să fie întru voi si ca bucuria voastră să fie deplină" (Ioan 15, 11).

"Bobul lui se preschimbă în tăciune, iar el se crede grîu nedreptătit"

Asa caracteriza părintele Arsenie pe omul care se abate de la cele bune si care nu caută si nu primeste îndreptarea, ci îsi explică el mai bine cele pentru sine condamnînd pe cei ce vreau să-l îndrepte. Începutul oricărei îndreptări este să-ti recunosti greseala. "Cînd greseala s-a făcut în tine asezare si adevăr" – cînd o ai ca drepindere si o mai si justifici – atunci "nu mai e greseală ci e păcat de moarte". Într-o astfel de situatie, cel ce se crede a fi drept, fără să si fie de fapt, nu mai e bob de grîu, ci doar tăciune.