Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Dar prin combaterea trupului de pe poziții ascetice(fără ghilimele și pseudo), cum foarte bine sugerează postul sau înfrânarea, exact asta urmărește: mântuirea sufletului(fără ghilimele, după cum se vede).
11. Iubiților, vă îndemn ca pe niște străini ce sunteți și călători aici pe pământ, să vă feriți de poftele cele trupești care se războiesc împotriva sufletului.(1Petru2,11)
Nu-mi vine a crede că Sinodul n-a luat în discuție aceste versete; sau poate că ghilimele și pseudo nu vin de la Constantinopol.
|
Postul și înfrânarea nu vizează doar trupul și nu urmărește nicidecum combaterea lui cu dispreț platonic. Biserica a respins dintotdeauna extrema aceasta hiperspiritualistă, exacerbată în vechime mai ales de mediile gnostice și neoplatonice înfiltrate în creștinism.
Adevărata asceză urmărește refacerea unității persoanei umane și depășirea dihotomiei suflet-trup. În Crez n-ai să găsești nicăieri "aștept mântuirea sufletului", ci "aștept învierea morților" (în orginal - "anastasis tou sarkos" adică "învierea trupului/ cărnii").
Sigur că trupul are pofte, numite în literatura ascetică și "patimi", însă nici sufletul nu e scutit de ele. Ba mai mult, regina patimilor este considerată mândria care poate îmbolnăvi, o spun Părinții Bisericii, chiar și persoana care a biruit, inițial, poftele trupului.