Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Cred ca Mantuitorul trateaza doua aspecte simultan: problema mijloacelor si scopurilor si problema dependentei. Daca luam in considerare si versetul 13 atunci cred ca pilda isi arata adevaratul inteles.
Daca folosesti banii doar in interes personal, absolutizandu-i, devii robul lor si nu ii vei mai putea sluji lui Dumnezeu intrucat te vor acapara complet, obsesia pentru acumularea lor fara oprire fiind devastatoare si ucigatoare dpdv spiritual. Omul o va termina lepadandu-L pe Dumnezeu si slujind noului sau idol, mammona. Va merge si mai departe si va acumula bogatii nedrepte, prin mijloace rele, provocand multa durere altora in jurul sau, pe care, pt a-si atinge scopul, ii va elimina sau inlatura in orice mod si fara retineri.
(...)
Imaginea primirii in corturi, in Orientul Apropiat din vremurile biblice, este una foarte interesanta, cel primit fiind practic intimpinat cu toata ospitalitatea si recunostiinta, de un alai cu cantece de bucurie, in care toata lumea te strange in brate, toti sunt imbracati de sarbatoare si toti cinstesc motivele care au dus la primirea ta. Corturile, mai ales in vremea patriarhilor, erau un fel de spatiu sacru al familiei,unde nu intra oricine dar cine era primit inseamna ca facuse ceva cu totul deosebit iar primirea sa era practic certificatul despre caracterul acelui om.
|
Multumesc, Pelerin!
Ok, un exercitiu. Eu sunt iconomul corupt din parabola si am dobandit averi prin lacomie si mijloace necinstite, smecherii, invarteli, comisioane uriase, camatarie, spaga, tunuri la bursa, frauda etc..
Ma descopera ANAF-ul si ajung pe mana DNA. Pana sa-mi confiste toata averea, am timp si merg pe la datornici sa-i anunt ca nu mai imi datoreaza dobanzi si comisoane. Astia, normal, se bucura, nu stiu ei toate dedesubturile! Nu vezi pe toate drumurile asa camatar "cumsecade"!
Conform parabolei, se schimba si relatiile dintre camatar si datornici. De unde pana acum, nimeni nu se bucura cand trebuia sa-si plateasca datoriile plus dobanda plus comisioane, uite ca ajung chiar sa se imprieteneasca.
Si vine vremea cand camatarul ajunge pe drumuri, ca doar era de asteptat, dar iata, are la cine sa apeleze dupa ce iese din puscarie: la prietenii pe care si i-a facut intr-o situatie critica. Merge in „corturile lor” si astia il intampina toti cu bratele deschise, cu cantece si lautari: „ Mult bine ne-ai facut atunci, frate! Ne-ai sters multe datorii! Cum sa nu te cinstim noi acum pe tine?”
Si Iisus, zicand pilda asta, il lauda pe iconomul nedrept si le zice si celorlalti: daca v-ati facut bogatii pe nedrept, cautati sa indreptati situatia, sa vi-i faceti prieteni pe cei nedreptatiti si pe alti amarati, pentru ca dupa ce va veti pierde averile astea nedrepte, sa aveti macar la cine apela.
Cu alte cuvinte, se pare ca e un mod evanghelic de a-ti pune "pile" pentru zile negre. Nu? Altfel, nu vad de ce e laudat iconomul.
Asta-i ideea din parabola? Sau am batut campii?
Cum iti mai poti pune pile? Dand la saraci, amarati, nevoiasi, oropsitii soartei. Ca astia au trecere la Dumnezeu si-ti pot pune „pile” la judecata de apoi. ‚Intrucat ati dat unuia dintre acestia mai mici, Mie mi-ai dat!”
Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit
Dar banii pot fi si un mijloc cu care poti face ceva bun, desi majoritatea ii folosesc rau si din aceasta cauza perceptia generala, dar justificata de bogatie nedreapta. Banii trebuie sa fie la dispozitia credinciosului si nu invers.
Credinciosul trebuie sa se foloseasca de bani pentru a castiga suflete, ajutand oameni, prietenii care sa dureze toata vesnicia. Prin investirea inteleapta a bunurilor materiale oamenii pot avea parte de binecuvantarile altor oameni spre slava lui Dumnezeu. Investirea banilor in mijloace care ajuta la raspandirea credintei (sprijinirea misionariatului de exemplu) , ajutorarea celor saraci ( unii dintre ei poate se vor intoarce la Dumnezeu plini de recunostiinta pt ajutorul Lui prin cel ce daruieste), raspandirea Cuvantului lui Dumnezeu,vor avea un efect pe care multi nu se gandesc sa-l atribuie unui mijloc privit de regula ca fiind pacatos: in corturile vesnice ( o imagine iudaica metaforica foarte interesanta cu privire la destinatia celor drepti, cu o interesanta traditie) vei fi intimpinat cu bucurie de cei care, beneficiand de ajutorul si intelepciunea ta in folosirea unui mijloc, au beneficiat la randul lor de rodul ei, s-au intors la Dumnezeu si acum te privesc cu bucurie si recunostiinta..
|
Da, de acord, dar pe ici pe colo, nuantabil! Pe de-o parte, da, ne folosim de mijloace materiale, daca le detinem, pentru a ajuta
material pe altii.
Dar, cred eu,
pentru a castiga suflete, nu de bani e nevoie, intai de toate.
Mai exact, daca ne folosim de bani pentru a castiga suflete, in sensul sa-i racolam, nu mi se pare tocmai ok. Suna a seductie, a momeala!
Eventual, iti poti folosi propriii bani pentru a-ti castiga propriul suflet. Al tau!Cum? Impartindu-ti averea saracilor! „Vinde toata averea si imparte-o saracilor, apoi vino de-mi urmeaza Mie!”
In ce priveste evanghelizarea si mijloacele prin care se face, eu cred ca daca se folosesc mijloace banesti pentru a atrage, seduce si a castiga adepti, nu e tocmai cum a zis Hristos. Altele sunt cele prin care un suflet e imbiat de Hristos.
La o prima privire, crestinismul nu e deloc seducator. Hristos Insusi nu foloseste momeli dupa gusturile lumii. Sau artificii. Nici retorice, nici stilistice, nici promisiuni materiale, nimic seducator, nimic atragator dpdv material.
Din contra, zice: "Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie". Asta nu-i o oferta prea seducatoare.
Ce sens are sa oferi cuiva bani in ideea ca va trebui mai apoi sa se lepede de sine si de cele ale lumii? E ilogic!
La fel, apostolilor le spune: "Iata, va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor". Sau:
"Si de toti veti fi urati din pricina numelui Meu",
„Daca M-au urat pe Mine si pe voi va vor uri”,
„Vinde toata averea si da-o saracilor, apoi vino de-mi urmeaza Mie”,
„Paharul (suferintei) pe care Eu il beau, il veti bea si voi” etc.
Prin ce e seducatoare moartea martirica? Si totusi, cei ce L-au urmat pe Hristos n-au fost atrasi prin nimic din lumea asta. Asta-i marele miracol! Ca fara a fi seducator, crestinismul a dat milioane de mucenici, dispusi sa renunte la orice din lumea asta, de dragul lui Hristos.
Ca e nevoie de miloace materiale pentru diverse trebuinte ale Bisericii, e una, dar folosirea de bani, ajutoare, burse, fonduri etc. pentru a castiga adepti, e discutabil.
Sa nu uitam ca atunci cand Hristos, i-a trimis pe apostoli la propovaduire le-a poruncit: „Sa nu aveti nici aur, nici argint, nici bani in cingatorile voastre, nici traista pe drum, nici doua haine". Le-a dat porunca asta.
De ce oare sa nu aiba nimic in afara cuvantului evangheliei? In afara de cuvant si exemplul personal, Hristos le-a interizis sa foloseasca bani pentru a castiga suflete.
Sa nu aiba bani la ei, ca nu cumva sa fie tentati sa-i momeasca pe oameni cu aur si argint si astfel sa castige doar genul acela de adepti interesati, nu de darurile Sf. Duh, ci de foloase materiale si bunastare aici si acum.
Parerea mea..