[georgeval]

În prealabil postat de glykys

Imi place tare mult acest topic. Dar din dar se face rai... Multumesc pentru citatul din par. Staniloae.
Primim atat de multe de la Dumnezeu si nu dam nimic...totul e al nostru, al nostru... jinduim la cat mai mult si uitam de comorile din cer.... azi m-am gandit sa ii cumpar unei bune colege o ciocolata si vai, de abia m-am hotarat sa o cumpar, in zgarcenia mea, socotind ca in centru preturile sunt mult mai scumpe. am cumparat, totusi, ciocolata la suprapret, dar bucuria pe care am vazut-o in ochii ei cand a primit-o a fost nepretuita!
E bine sa facem cadourile pe care ne-ar placea noua sa le primim.... eu de curand am primit cadou o carticica.Eram foarte stresata cu facultatea, trebuia sa predau o lucrare si mi-am zis: stop! fac o pauza si citesc putin din cartea primita! Era un Delibes. Am fost vrajita,m-a cuprins asa un val de liniste cum de muulta vreme nu am mai simtit,imi reveneau echilibrul si vioiciunea, pofta de viata. Cateva pagini citisem (si de ar fi sa rezum subiectul, nu as mai sti clar despre ce era vorba... un pictor care ii scria unei fete despre sotia lui) si ma umplusem cu atata energie si gand bun,incat stateam si socoteam ca daca mi-as fi ales-o eu de pe raft, nu as fi avut atatea satisfactii. Cartea aceea pastra intre copertile ei caldura si afectiunea persoanei care mi-a daruit-o (si da,e semn de noblete sufleteasca sa stii sa faci un cadou!) Si orice se da cu dragoste aduce numai bucurie. inchei cu laitmotivul: Dar daca dragoste nu e, nimic nu e!

Si pe mine ma cutremura forma posesiva "al meu", tot la parintele Staniloae am gasit afirmatia:"in rai vor merge cei care au spus al nostru, iar in iad vor merge cei care au spus tot timpul al meu ". Darul ramane o expresie a comuniunii.