[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Sa incercam sa vedem aceasta intrebare si din celalalt sens.

Este destul de jenant, dar trebuie sa recunoastem ca animalele, toate animalele recunosc chipul lui Hristos in oamenii care s-au unit cu Fiul inca din aceasta lume. Sunt nenumarate relatarile din viata sfintilor despre ascultarea deplina a animalelor fata de ei. Spun ca este stanjenitor sa remarcam asta pentru ca, fiinte care sunt mult sub nivelul nostru de intelegere, fac dovada unui atasament mult mai curat fata de Creator decat noi, oamenii. Deci o prima idee este ca animalele recunosc Dumnezeirea si, cel putin acolo unde o percep, fac ascultare de ea.

Multa vreme am incercat sa inteleg de ce Dumnezeu a lasat langa noi lumea animalelor salbatice, o continua varsare de sange. Care este rostul acestei revarsari de ferocitate intr-o viata ce vrea a armoniza totul in iubire? Apoi, am aflat ca animalele au cazut in aceasta lume odata cu Adam si Eva. Nu numai noi ne-am schimbat, ci si animalele. Deci, o a doua idee este ca am cazut impreuna si traversam aceasta vreme impreuna.

Cine a avut animale stie ca ele sunt oglinda perfecta a nostra. Transmiti rau catre animal, primesti rau inapoi. Transmiti bine, primesti dragoste si atasament pana la sacrificiu. Si aici sunt nenumarate exemple de oameni omorati de proprii cai, sau de oameni salvati de cainii lor, ca sa ma opresc doar la cele mai reprezentative. De unde as trage a treia concluzie si anume ca recunoastem binele si raul atat noi cat si animalele. Ba chiar si plantele. Ceea ce este firesc daca tinem cont de izvorul nostru de viata unic.

Acum, daca incercam sa construim un arc de intelegere dincolo de aceasta vreme, avand in vedere ca peste pragul mortii pacea si iubirea ne petrec, iar restul de balast pacatos intra in pamant odata cu trupul, atunci indraznesc sa am nadejde ca tot ceea ce a facut parte din iubirea si pacea noastra pe acest pamant va trece cu noi odata si in cealalta lume si cei care vor sta de-a dreapta Lui nu vor fi lipsiti de toate cele ce le-au hranit dragostea in aceasta viata. Mie tare greu sa-mi inchipui ca un astfel de sufletel de animal, care a intregit profilul de iubire al celor ce se vor mantui, ar putea fi decupat si aruncat, sau separat. Rostul lor aici si dincolo tine de randuieli care nu ne sunt accesibile deplin, dar eu nadajduiesc ca toti cei care se vor mantui sa se intoarca Acasa deplini in iubire si sa se reintalneasca acolo cu tot ceea ce a fost bun si frumos in viata de aici.

Doamne-ajuta!