Mă, și așea gdie binie știe să imitie săracu', Doamnie Doamnie... cum știe să imitie.., că parcă-i băgat în slujbă la fățarnicu' lu' fățarnicu' lu' fățarnicu' lu' spiînu' spiînilor. Și toți cică-s savanți și mi-l mângâie pă chelie... săracu'!?!
...
și să-l vezi ce fericit vine acasă... nu mai știe nimic afară de vorba aia mare... aia care i-o spus-o și lui când i sa înmânat și lui diploma... diploma aia gdie carton... carton din ăla de calitatie superioară. Și gdie atunci o ținie pă păerete și se face că nu se mândrește cu ia ci că cică nu contează pentru el minunia asta. Și cum știe săracu' să imitie, Doamnie Doamnie... cum știe să imitie.
Apeși parcă pă buton și intră parcă în transă și-l vezi cum știe să imitie... și Doamnie Doamnie cum știe să imitie. Dar nu pă cine trăbă... ci el imită mereu tot aia ce o imitat... știți voi... fățarnicu' lu' fățarnicu' lu'... ca un fel de schimbare la față... numa' nu a Domnului ci a omului.