Partasi privim neputinciosi,
Cum se frange al nost popor.
Cuvantul e bland si aspru rasuna,
Privind intinsul campiei
Plangeti pe cei, ce ieri si azi,
Au fost lipsiti de viata
Si lumina zilei.
Si tu dorule cuvant maret,
De-mi vei putea raspunde :
Oameni mai mult morti, decat vii
Cum si-or aduce aminte
De-un suflet ce nu se poate intrezari?
Un suflet e viu si viu va ramane,
Si mama se cheama aceea si stie,
Si-n pantece aspre, si-n pantece blande
Sufletul e plamadit pentru vesnicie. (Sufletul)
Iertare pentru greseli..
|