În prealabil postat de OmuBun
Am asteptat un timp sa vad daca e cineva care are timp si vointa sa abordeze subiectul. Deocamdata nu prea. Poate ca n-aveti timp sa vedeti un film mai lug, sau poate sunt alte motive care va retin.
O sa vin in intampinarea acestui subiect cu o poezie pe care-am scris-o cu niste ani in urma. Si care nu se prea potriveste cu Nasterea Mantuitorului, dar tot o s-o postez. Asta pentru a face mai bine inteleasa ideea topicului.
Seara de Înviere
Vântul rece-al Învierii a cuprins sufletul meu,
Un pribeag pierdut prin lume si uitat de Dumnezeu.
Plange-o bufnita-n gradina pe note greu de înteles,
Iar eu ma-nvartesc prin casa si ma tot opresc din mers.
Gandul multelor pacate arde în focul din vatra
În timp ce afara, jalnic, cainii vagabonzi tot latra!
Neagra se-asterne tacerea si ma cheama cu glas dulce
Iar eu nu gasesc puterea s-o alung cu-n semn de cruce!
Siruri lungi de credinciosi, merg prin noaptea fara Luna,
Sa primeasca-n dar Lumina, calda, dulce si divina.
Clopotele bat in dunga plangand parca dupa toti
Si deodat’un zvon strabate: "Hristos a-nviat din morti!"
Ma framant, ma-ntreb, ma caut. Sunt real ? Sunt aratare ?
Ce sunt eu? Ce este omul? Un miracol ? O eroare?
Are omul ratiune ? Care-i bun ? Crestin ? Ateu ?
Cum sa rastignesti pe cruce pe Fiul Lui Dumnezeu ?
Admitand chiar o greseala; n-au stiut ca-I El, Mesia,
Dar cui folosea pacatul, rautatea si trufia?
Sunt confuz. Unde-i Iubirea, Adevarul din popor ?
Eu stiu ca nimic pe lume, nu este intamplator.
Inteleg sa mori in chinuri, cand trebuie sa platesti
Pentru pacatele tale sau a celor stramosesti.
Dar Iisus era Izvorul de Iubire si Lumina
Nu-i puteai gasi pe suflet sau genetic nici o vina.
Sunt prea mic pentru-antelege. Ma framant fara motiv !
O s-accept ca Adevarul este totusi relativ.
In genunchi ma rog : Tu, Doamne, sa ma ierti de tot pacatul!
Da-mi, te rog, Intelepciunea sa-ti pot intelege sfatul!
Pacatul vis-a-vis de jertfa, mi se pare uneori de neinteles. Si dac-o luam de unde ne aducem aminte, incepand cu Mantuitorul Iisus, omorat prin crucificare, dupa indelungate chinuri, apoi pe Sf. Ioan Botezatorul, chinuit si decapitat, si atitia alti sfinti...Sf Andrei: rastignit pe o cruce in forma de X, Sf. Petru, rastignit cu capul in jos; Cei 40 (de fapt 44) de mucenici carora li s-au zdrobit picioarele si lasati sa moara, sfintii Brancoveni - decapitati, si atatia altii de care-am auzit pe la biserica sau nici n-am auzit inca... Pana si Sf mucenita Filoteea omorata de tatal ei, dar care era foarte iubita de Dumnezeu... Toate astea imi dau fiori si nu le inteleg in adevaratul sens al cuvantului. Am fost invatat sa cred ca, daca avem credinta in sufletul nostru, nimic rau nu ni se va intampla, si nimic nu ne va vatama!
Revenind la topic, inteleg de aici ca toate astea s-au savarsit prin pacate strigatoare la cer! Dar care a fost efectul, pentru ca totul se termina in coada de peste: Sensul bun este acela ca lumea se intoarce catre Dumnezeu, au loc minuni si vindecari miraculoase, omul devine mai intelept invatand parca din greselile altora. Sensul rau: orice crima atrage dupa ea pacatul neamului tau, iar blestemul e cu-atat mai greu de indurat cu cat omul ucis a fost mai nevinovat si mai iubit de Dumnezeu!
... De ce l-a ucis Cain pe Abel? Dupa vizionarea filmului am inteles cata durere trebuie sa fie in sufletul celui indelung rabdator, care se sileste sa faca toate voile dupa reguli stricte si scrise, sperand ca tatal, (oricare tata la urma urmei) ii va intelege bunavointa si supunerea. Si totusi, fiul risipitor poate oricand veni, stergand cu buretele osteneala ta de-o viata. Iar tatal il va iubi mai mult pe el, care-a fost ratacit si necredincios in timp ce... "Maria, partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea!"
Am ascultat cu atentie predici ale unor parinti care doresc cu toata convingerea sa propavaduiasca cuvantul Adevarului. Dar care NU POT INTELEGE ca un mirean sa aiba dreptul sa-L viseze pe Mantuitor. Nu e corect!!! "Ala nu era Mantuitorul, era dracul!!" Si totusi, tot sfintii parinti ne spun ca prin vis, multe s-au aratat si s-au ridicat biserici!... De unde atata rautate?
Uneori si pe-aici, pe acest forum, ne straduim sa venim cu texte lungi si citate ale sfintilor parinti, dar in inima noastra nu prea incape Dumnezeu de fiecare data!...
Aceasta a fost ideea pe care-as fi dorit s-o supun spre dezbatere: Credinta si smerenia mi se pare ca ti-o da tocmai constiinta savarsirii unui pacat, sau stapanirea cu mare greutate a unui viciu ascuns! Si nu ma refer la pacatul crimei (desi si avortul tot crima se numeste) ci la orice pacat pe care tu ca om il urasti si totusi il mai faci daca ti-e scos in cale!
|