[cristiboss56]

In prezent omul trăieşte o dramă ce se accentuează cu fiecare zi. Timpul său este unul al crizei, cu multiplele şi profundele sale aspecte : economic, social, politic, cultural, educaţional, moral, ecologic etc. Nu ar trebui însă să ne fie teamă atât de mult de această criză, cât mai ales de neconştientizarea crizei principale ce o determină, adică confuzia valorilor. Citeam intr-o revistă că în grafia chineză , ideograma pentru "criză" este o combinaţie a două semne : unul înseamnă "pericol" şi celălalt "şansă, ocazie, oportunitate". Ar trebui să vedem , aşadar, în perioada de criză o judecată a lui Dumnezeu şi o provocare pentru un nou început : este vremea ca fiecare dintre noi " să se cerceteze pe sine", să se analizeze profund pentru situaţia în care se află şi pentru a găsi modalităţile de a ieşi din impas.
In cartea "Cu Părintele Galeriu intre Geneză şi Apocalipsă", există un fragment sugestiv : "Trebuie să deşteptăm pe Hristosul din noi prin rugăciune fierbinte, prin intoarcere la ajutorul Lui şi prin deschiderea iubirii noastre şi mai mult către semeni. Pe drumul spre Hristos oamenii au nevoie de călăuze, şi cine ar putea să îi sfătuiască mai bine decât Biserica lui Dumnezeu, ce a primit misiunea de a purta grijă de sufletele oamenilor ? De aceea, criza în care trăieşte lumea trebuie asumată de Biserică, pentru a înţelege că, de fapt, criza lumii e criza e criza Bisericii. Şi criza Bisericii e criza lumii . "