lacrimi, eu ma spovedesc la fiecare 3 saptamani..sufletul e deschis des si-mi schimb bandajele, cred ca daca as face-o mai rar as incepe sa cred ca nu am nicio problema..iar infectia s-ar transforma in septicemie, adica exact ca si la pareza dentara, nu te mai doare si crezi ca e bine sa fie asa.. oare nu pe aici e calea? inspre iad? nu asa trebuie sa ne vedem? nu asa suntem de fapt? sau suntem buni si ok si cu cat ne spovedim mai des incepem sa ne mandrim si sa fim mai multumiti cu situatia noastra? ia gandeste-te putin.. toti cu mic cu mare fug danseaza cu prieteni si cu umere la care se gudura, pe calea pe care mangaierile se inmultesc.. Sfantul Siluan.. (sa il citim pe acest Sfant si pe Sfantul Gheron Iosif Isihastul si pe Paisie Aghioritul,Isaac Sirul, Ioan Scararul,Ignatie Briancianinov), Sfantul Siluan recomanda da nu el recomanda ci lui i-a recomandat Duhul Sfant coborarea la iad, coborarea mintii in inima in care se afla acum toti demonii si satana insusi are tron in mijloc, unde cum spune Sfantul Vladica Antonie Marturisitorul in cartea sa despre rugaciunea inimii, ca pe masura ce coboram creste parerea de sine si sufletul vazandu-se sub aceasta presiune ca sub o ispita continua se ingretoseaza de sine insusi, in starea asta care pare ca nu se mai termina de a te vedea fals, asa cum esti de fapt dincolo de acea frunza pe care o mostenim.. e cineva aici care e satul de minciuna cu care ne hranim in grup sau fiecare in parte, in timp ce scriem sau gandim la nimic, sau chiar si mai ales cand ne rugam..? oare rugaciunea cea mai inalta nu este acea in care cuvintele dispar si sentimentul pacatoseniei ii ia locul ,acel sentiment care te sufoca si te face sa izbucnesti in acel plans nemangaiat, in acea ocarare si defaimare de sine, in care fara cuvinte il rogi pe Dumnezeu sa te trimita in iad? tot acest Sfant spune ca un pacat vazut , descoperit de sub frunza, fuge, iar diavolul ce-l intretinea nu mai are de ce sa se agate in suflet, asadar singura cale de curatire este vederea acestei uratenii care este sufletul nostru in aceste momente.. cine nu se vede asa si cine nu urmareste sa se vada astfel, acela se cuvine sa spunem ca rataceste in intunericul parerii de sine" ca cel ce merge in intuneric nu stie unde merge"cum spune Ioan evanghelistul..eu zic ca trebuie sa intoarcem armele si sa mergem spre iad nu spre "lumina", sa ne pierdem fratilor ca din iad ne mantuie Hristos , acolo ne-a dat punct de intalnire.. sa mergem dupa El .. cum de am pierdut ,cum de nu mai vedem asta?