Va recomand cu caldura cartea Parintelui Ioan de la Rarau, Frica de Dumnezeu, in care scrie (cu citate si trimiteri la Scriptura si Sfintii Parinti) despre frica fiintiala, de Dumnezeu, ca inceput al intelepciunii, despatimirii, si ajungand pana la dragostea de Dumnezeu;
- dar si despre frica lumeasca, teama de moarte, angoasa, cu alte cuvinte, teama ca patima, frica al carei sens a fost deturnat de la sensul initial
Capitolul care mi-a captat in mod special atentia este cel referitor la zilele de pe urma (sfarsitul lumii), parintele scriind despre cipuri si pecetluire dar descriind si posibilitatea salvarii intru Hristos (pocainta si Sfintele Taine, trairea unei vieti cat mai simple si lipste de briz-brizuri, asceza si o mare credinta in Dumnezeu). Acum am terminat de citit acel capitol si pentru prima data in viata pot spune ca nu ma apuca deznadejdea cand ma gandesc la acele vremuri. Randurile scrise de parinte mi s-au parut un real ghid de supravietuire duhovniceasca (si nu numai) in acele conditii, bineinteles ca nu de capul nostru, ci cu ajutorul lui Dumnezeu.
Dar eu cred - si scrie si el - ca daca noi ne-am schimba vietile, daca ne-am intoarce la Dumnezeu, El va amana sfarsitul.
Va rog cititi cartea (nu stiu daca e si varianta online, eu am platit 8.5 RON pe ea la librarie), pentru ca va va aduce mult folos si, in mod paradoxal aparent, fiind o carte despre frica - inclusiv frica de sfarsitul lumii si de antihrist -, va dizolva frica lumeasca si angoasa.
__________________
„Ca o carpa lepadata toata dreptatea noastra” (Is 64,5)
Last edited by Jane Says; 18.03.2010 at 16:03:37.
|