[fallen]

Eu ajunsesem.sa mă gândesc la doua lucruri diferite atunci când învătam pt examene :D...ceea ce pe moment a funcționat dar acum "se vede" cu vârf și indesat :D

La Sfânta liturghie însă îmi plăcea sa ma relaxez si sa "savurez " ca pe un spectacol, sa mă lepăd de grijile cotidiene, așa Cum e și indemnul ; îi vedeam insa pe alți oameni încruntați și mormaind rugacaciuni și realizez ca totuși acolo vin oameni cu probleme mai grave și se "concentreaza" sa se roage pentru rezolvarea lor, spre deosebire de mine care mă duceam acolo.tocmai ca sa le uit și sa mă "deconectez". Desigur nu reușeam de cele mai multe ori. Sau poate greșeam (si gresesc in continuare) ca nu încercam și eu sa vorbesc cu Dumnezeu sa îi spun ce mă doare...

Cat despre rugăciunea particulara ( acasa) ...niciodată nu am reușit sa mă concentrez . Ba uneori seara la culcare chiar "reusesc"sa adorm.înainte sa termin "Tatăl nostru". Desigur ca nu de tot dar mă trezesc ca numai știu daca am terminat și o iau de la capăt și iar nu reușesc sa termin samd...pana o trece somnul de tot... a și am ajuns la fel ca și mama în copilăria mea sa adorm în timp ce spun povesti copilului sau sa mă trezesc spunând bazaconii (" visez " alta poveste). Pana aCum nu știam ca poți visa înainte dea adormi efectiv. Mă pregătesc temeinic se pare pentru o viitoare întâlnire cu un psihiatru.

Pana acum m-am lămurit ca cititul și chiar recitatul unor rugăciuni sau psalmi chiar nu reușește sa aibă nici un efect. Ba chiar în unele situații mi se pare nepotrivita. De exemplu dacă vrei sa citești rugaciunea de la sfârșitul lucrului și Îți aduci aminte ca ai avut o zi în care ai făcut absolut numai tâmpenii și nimic ca lumea, Cum mai poți sa zici ca mulțumești pentru " binefacerile de care te-a invrednicit Dumnezeu" dacă tu nu te-ai invrednicit de nimic??? Chiar dacă te-ai rugat și dimineață la Dumnezeu sa te "invredniceasca", tu tot nu ai reușit să faci nimic ca lumea în ziua aia...

Practic am observat ca la rugăciunile de dimineață te rogi sa te ajute Dumnezeu nu greșești, iar seara Îți ceri iertare pentru greșelile care totuși le-ai făcut și mulțumești pentru alea pe care nu le-ai făcut. ..
Dar de ce totuși greșim peste zi și greșim grav uneori ??? Ca nu e vorba ca nu ne ajuta Dumnezeu sau nu ne invredniceste ci pur și simplu noi greșim din propria noastră prostie...ori poate ne culcam pe o ureche ca dacă ne-am rugat o sa fie totul bine și ca tot ce am face va ieși bine pana la urma ?

Cum spuneam poate ar trebui sa "am o discutie" mai serioasa cu Dumnezeu, înainte de orice, sa încerc sa mă rog "cu cuvintele mele" , și mai imperativ, Doamne, ajutama sa îmi bag mințile în cap, sa nu mai fac tâmpenii, sa mă concentrez, sa gândesc înainte sa fac ceva, dacă e bine sau nu, eventual sa încerc sa am in permanenta un astfel de "dialog ", deși acestea sunt lucruri care pana la vârsta adulta ar trebui sa vina de la sine, sa Îți spună creierul tău și conștiința ta dacă ceea ce faci e bine sau nu e bine, și sa nu ajungi în situația sa zici ca parcă "te-a pus dracu" sa faci anumite lucruri care îți fac numai rău atât ție cât și celor din jur...