O tânără profesoară, cu vizibile tendinţe liberale, explica micuţilor ei elevi faptul că ea este atee şi-i întreba dacă nu cumva sunt şi ei.

Neştiind, de fapt, ce-i ăla un ateu şi dorind să fie şi ei ca şi profesoara lor, micuţii îşi ridicaseră mânuţele în aer.

Dar iată şi o excepţie. O fetiţă pe nume Maria nu se luă după mulţime şi nu ridică mâna.

Profesoara, observând-o, o întrebă de ce s-a decis să fie diferită.

- Pentru că nu sunt atee.

Profesoara o întrebă din nou:

- Dar tu ce eşti?

- Sunt creştină.

Puţin deranjată profesoara se înroşi. O întrebă, totuşi, de ce este creştină.

- Ei bine, am fost crescută să-L cunosc şi să-L iubesc pe Hristos. Bunicii au fost creştini, mama este creştină, la fel şi tata, aşa sunt şi eu.

Profesoara s-a înfuriat:

- Ăsta nu este un motiv, spuse ea în gura mare. Ce-ar fi dacă maică-ta ar fi o idioată şi la fel şi taică-tău? Ce ai fi tu atunci ?

Fetiţa tăcu puţin şi răspunse zâmbind:

- Atunci aş fi atee!