E foarte greu pentru cineva care merge pentru prima oara la spovedit, sa nu treaca printr-o confuzie nu tocmai placuta. Cand constiinta e incarcata cu pacate grele, trebuie timp si smerenie, trebuie rugaciune si mai ales vointa de a te indrepta si de a nu mai repeta ceea pana nu demult erai atat de obisnuit sa faci. Ba mai mult: pana sa fii eliberat de intregul lest, se vor napusti asupra ta mai multe tentatii ca niciodata, pe orice cale, inclusiv in vis. Daca esti slab, cazi din nou, poate mai adanc decat inainte, daca constientizezi ca esti in fata unei lumi nevazute pe care n-o poti invinge decat cu ajutorul smereniei si credintei, iti spui ca meriti tot raul ce ti se intampla, si te rogi , te rogi, te rogi pana cand, tot ce era rau si te tenta odata, te lasa rece si indiferent. Atunci stii ca Dumnezeu te-a iertat, si iti va fi mai usor in tot ce intreprinzi, daca nu cumva ajungi sa te mandresti cu "iertarea" primita...