[cristiboss56]

Viața noastră este asemenea unei călătorii, care uneori mai trece și prin pustie. Lumea aceasta este uneori o pustie mare pentru sufletul nostru, căci hrană sufletească nu este în ea. Pentru hrana sufletului, pentru foamea şi setea sufletului nostru, trebuie să cerem şi să primim şi noi ca israeliţii pâine şi apă cerească. Pâinea şi apa sufletului nostru vin şi azi de sus, din cer, căci sunt şi azi hrana celor care înaintează spre mântuire.
Ştii ce înseamnă aceasta? Iată, ţi-o spune aşa de frumos Iisus Hristos. „Eu sunt Pâinea vieţii ‒ a zis Iisus ‒ Eu sunt Pâinea cea Vie care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, în veac va fi viu” (loan 6, 35, 51). „De însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (loan 7, 37-38). Aceasta este şi azi „mana” celor care înaintează spre patria cerească. Fără de această mană „ce vine de sus” nu putem înainta spre mântuire.
Preot Iosif Trifa