[dobrin7m]

În prealabil postat de MariS_

Sora draga, imi iau ingaduinta, numai datorita varstei, sa va spun ca modul acesta de a imparti oamenii, adica pe fratii nostrii, in albine si muste sau in sticati si curati, nu e folositor pentru mantuitrea dvs. De ce? Pentru ca, automat, va situati de partea buna a impartirii, implicit va indreptatiti ca fiind albina si ca fiind curata, iar pe ceilalti sa-i vedeti ca muste si stricati. Asta cauzeaza la mandrie care se umfla si face buba: da in orgoliu sau chiar mai rau, in trufie. E mai sanatos, zic eu, sa-i vedem pe fratii nostrii ca pe niste frati mai mici intr-ale duhovniciei, care nu toti pot sa manance hrana tare, chiar daca este foarte gustoasa. Nu-i dati unui prunc friptura si sa va suparati apoi pe el daca nu vrea s-o manance. "Hrana" se da dupa varsta duhovniceasca si se da in cantitati mici la inceput, ca mai apoi, vazand daca i-a priit, sa marim cantitatea. Daca as veni acum la dvs cu o galeata de miere si v-as cere s-o mancati, nu cred ca v-ar prii desi nu va cer un lucru rau, ci doar ca este peste puterile dvs, ca daca as da galeata la un urs, acela ar manca-o toata. Deci e bine sa dam cu socoteala hrana duhovniceasca, cata trebuie, cum trebuie (adica cu rabdare si dragoste, nu doar sa i-o aruncam in fata, na' mananca!), cand trebuie (cand are el usa deschisa, gurita deschisa, ca altfel cade pe jos sau o dam cu forta si o s-o verse), unde trebuie si mai ales, mai ales, la cine trebuie. Ca daca unul mananca si singur, nu mai vin eu sa-i torn cu galeata. In concluzie, dreapta socoteala, rabdare si multa, multa dragoaste atunci cand vrem sa fim invatatori ai altora. Iertare, sora draga, ca faceti multe lucruri bune, insa uneori ravna si graba de-a vedea rezultate pe loc va determina, uneori zic, la lucruri pripite care ar putea sa faca sa suferiti si dvs si cel pe care il doriti "hranit" si ar fi pacat pentru ca, asa cum am spus, aveti o ravna deosebita. Impletiti-o cu multa rabdare si cu dreapta socoteala si cu blandete si o sa vedeti rezultatele! Iertati-ma si pe mine, sora draga, ca m-am facut invatator nevrednic si nemernic.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Aveti dreptate. Asa este.
Poate totusi nu ma intelegeti pe mine.
Eu credeam ca aici este un stup. Chiar credeam ca aici este un stup de albine. Dar nu este.
Impartirea asta Parintele Paisie a facut-o. Si , chiar daca suna trist, are mare dreptate. Lumea este impartita in muste si albine. Nu ne place, si nu vrem sa auzim asta dar asta este.
Acu care e albina si care musca, Domnul stie. Si stiti ca ce e de la Domnul dainuie si ce nu, piere. Iar noi, putem sa alegem sa fim ca albina si sa invatam din cuvantul parintelui Paisie Aghioratul.
El ne invata cum sa recunoastem albinele de muste. Numai tot el ne invata ca albina vede numai flori iar musca vede numai gunoaie.

Acum va dau dreptate cand spuneti ca mantuirea poate fi clatinata daca te asezi singur in randul albinelor cand tu nu esti albina ca este din mandrie. Si asa este.
Dar leac la asta este urmatorul gand: eu nu stiu Doamne ce sunt, tu stii, eu stiu ca sunt pacatoasa si stiu ca trebuie sa ascult Invatatura Ta. Deci da-mi Doamne sa vorbesc Cuvintele Tale, da-mi Doamne sa fac doar voia Ta, spala Doamne aripile mele si ca albina sa devin. Fa-ma Doamne sa vad doar flori frumoase si mirositoare de la care sa culeg mierea lor. Invata-ma Doamne sa fac doar faptele bune ca atunci cand ma asezi cu dreptate si iubire sa ma gasesc si eu, dupa faptele mele.

Si dvs sa ma iertati, si va multumesc pentru cuvant ca e bun si ma invata sa tin cugetul treaz si imi este tare folositor.