Am trecut ieri pe acolo și m-am uitat la el cum stă liniștit și demn în sicriu; era pietrificat, și n-am știu cine e mai mort: eu sau el... sau frații?
Răspunsul prieteni e vânare de vânt, răspunsu-i vânare de vînt!
Miluiește-mă Doamne pe mine păcătosul, pe mine mortăciunea și pe frați!
Și tot uitându-mă am constatat că eu eram defapt chiar iepuroiul care se dădea leu... la televiziuni, deși m-am dus ca un hipopotănel ca să-mi plîng pe mămica sau pe bunicul „mort” și atacat de crocodilii cei lacomi ai lăudăroșeleniei și mândriei, care cică se plâng ei de foame deși înghit turme întregi de bivoli sau de căprioare ce vin săracii să bea apă.