Sfântul Cuvios Ioan Scărarul s-a născut în Palestina și a trăit între anii 578 și 649. Iscusit la minte și aplecat spre învățătură, fericitul Ioan s-a îndeletnicit cu cartea, încă din copilărie, înainte de a intra în monahism. La vârsta de 16 ani a plecat în muntele Sinai pentru a-i sluji Domnului Hristos, iar la vârsta de 20 de ani a fost tuns în călugărie, încredințat fiind unui cuvios, anume Martirie. Sfântul Cuvios Ioan s-a nevoit 20 de ani sub povățuirea acestui Avvă în obștea mănăstirii, apoi, alți 21 de ani s-a nevoit în pustia Tola. Deci, stăruind 40 de ani în focul dragostei dumnezeiești, fericitul Ioan s-a făcut un desăvârșit învățat, în toată înțelepciunea, și dascăl al științelor cerești, încât i s-a dat și numele de Scolasticul, adică Învățatul. Auzind el că este învinuit de unii oameni că-și pierde vremea în cuvântări deșarte în duminici și sărbători, și că este preocupat mai mult de slava și de lauda lumii decât de viața curată și smerită, Sfântul Ioan n-a mai vorbit nici un cuvânt timp de un an. Trecând anul, încredințați de smerenia sfântului, învinuitorii și frații l-au rugat cu lacrimi să le ierte nedreapta învinuire și să le predice din nou cuvintele vieții veșnice. Ajungând el în vârful faptelor bune și toți frații fiind uimiți de iscusința lui în toate împrejurările, l-au ridicat la dregătoria de egumen al călugărilor din Sinai. De la el avem minunata și plina de înțelepciune carte nemuritoare a dumnezeieștilor suișuri duhovnicești, ce se cheamă Scara. Datorită acestei scrieri minunate, Sfântul a primit supranumele de Scărarul.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
|