În prealabil postat de Iustin44
Secerisul vietii. Marturii despre moarte
Nilus, Serghei A.
________________________________________
Cand a dat Dumnezeu ca dupa aproape douazeci de ani de activitate in tinutul meu de bastina sa ma mut, mai intai la Petersburg, apoi pe binecuvantatele meleaguri ale Novgorodului, in patriarhalul, pasnicul orasel Valdai, locuit de oameni cu frica lui Dumnezeu, unde pana nu demult mai puteau fi intalnite faimoasele troici cu zurgalai, cantate de poeti, meleaguri pe care, vai, calea ferata a inceput sa le sluteasca, ne a fost dat mie si sotiei sa ne intalnim si sa ne apropiem, crestineste, de unul dintre preotii locului care avea sa ne devina parinte duhovni-cesc. Odata, ducandu se sotia mea la el sa se spovedeasca, avea sa i spuna, nu mi dau seama de ce si in ce context:
Stiti ca si in vremea noastra sunt oameni care ajung sa si vada ingerul pazitor?
Parintele s a multumit sa spuna doar atat, n a mai dat alte detalii, de aceea am decis ca, de indata ce il voi intalni, sa l determin sa revina la aceasta afirmatie. Iata ce am notat ulterior in jurnalul meu:
Astazi (25 aprilie 1907) i am amintit parintelui de ceea ce i spusese sotiei cand se dusese la spovedit, intrebandu l direct:
Parinte, ceea ce i ati spus sotiei mele in timpul spovedaniei se referea cumva la vreunul dintre fiii dumneavoastra duhovnicesti caruia i s ar fi aratat ingerul pazitor?
Da, mi a raspuns, asa a fost, am aflat asta din ceea ce mi a marturisit un enorias si, dupa cum stiti, ceea ce se spune la spovedanie ramane o taina.
Nu m am dat batut, am insistat.
Enoriasul acela mai e in viata?
Nu, a murit.
Daca a murit, am zis, de ce sa nu ne spuneti cum a fost, tinand seama de faptul ca ce vom afla de la sfintia ta ne ar putea fi de folos noua, pacatosilor?
Parintele a ramas pe ganduri, apoi mi a spus:
Pe vremea cand eram preot intr un sat aveam un enorias pe care il chema Dimitri. Trecea drept un om cu o viata dezordonata, ca om si crestin: hot, spurcat la gura, betiv, desfranat, in-tr un cuvant, cel din urma dintre cei din urma. A dus o asa multa vreme, fara sa dea nici cel mai mic semn de indreptare. S a intamplat odata sa se pregateasca sa mearga in camp la arat. A dat sa iasa din casa si, dintr odata s a pomenit ca ii arde cineva o scatoalca zdravana peste ceafa, dar asa de tare, ca a cazut izbindu se cu fata de pamant si umplandu se de sange. Nu se vedea nimeni, iar Dimitri nu apucase sa bea; era treaz. Intamplarea aceasta l a mirat si l a speriat teribil.
Am ajuns la camp avea sa povesteasca Dimitri cu fata plina de sange. M am dus la rau, m am spalat, dar n am fost in stare sa ma apuc de lucru. Ma tot intrebam ce a putut sa mi se intample. M am asezat pe marginea hatului, m au napadit gandurile, am inceput sa ma intreb ce a insemnat viata mea ticaloasa. Stand si cugetand asa, am luat hotararea sa rup cu trecutul meu pacatos si sa incep o viata noua, crestineasca, urmand poruncile lui Dumnezeu. Am inge-nuncheat acolo, pe aratura, am plans, m am inchinat si am rostit cu glas tare, ca si cand m as fi aflat inaintea lui Dumnezeu: «Ma leg, Doamne, in numele Tau, sa nu mai pacatuiesc!» De atunci am devenit alt om, am lasat in urma toate cele vechi, n am mai furat, m am lasat de betie, n am mai injurat, nu m am mai tinut dupa femei&
Sa inteleg, Dimitri, l am intrebat, ca de atunci incolo ispitele te au ocolit?
Ba bine ca nu, parinte. Am avut destule, ma trageau spre trecut, dar Dumnezeu m a ajutat sa ma infranez. Odata era zi de hram si de iarmaroc in satul vecin. Am vrut sa ma duc si eu acolo. Mergand pe sosea, peste ce credeti ca am dat? Peste un portofel burdusit cu bani. L am ridicat fara sa stau pe ganduri si l am indesat in buzunar. Rublele n am ajuns sa le numar, ma cuprin-sese frica, ma temeam sa nu ma vada careva. N am vazut decat ca erau foarte multe hartii si monede. Mergeam, avand la mine portofelul, zicandu mi ca nu voi da nimanui averea care imi picase din senin si care mi se cuvenea, chiar daca imi va iesi in cale pagubasul. Dintr odata na! m am impiedicat, am cazut, desi eram treaz, nu bausem nimic, izbindu ma cu fata de pietrisul soselei. Am dat sa ma ridic si, ce vad: in mijlocul drumului, unde n ar fi trebuit, se afla un ditamai pietroi; ma impiedicasem de el. Am tras o sudalma grozava si in clipa aceea am auzit deasupra capului ceva ca un fosnet puternic sau, mai degraba, ca un falfait de aripi de pa-sare uriasa. Mi am aruncat privirea in sus: fata catre fata, in aer, statea un inger cu aripile desfacute, care mi a vorbit cu manie in glas: Dimitri, unde iti este juramantul pe care ti l ai dat inaintea lui Dumnezeu?! Eram si eu de fata, te am auzit cand ti l ai dat pe aratura, cand te rugai, te am vazut si pe marginea hatului& Pesemne ca te ai intors la vechile naravuri&
Tremuram din toate madularele, dar m am sumetit, rastindu ma la el:
Tu cine esti? Diavol din iad sau inger din cer?
Sunt dintre cei de sus, nu dintre cei de jos, mi a raspuns ingerul, facandu se nevazut. Nu mi am venit in fire indata, dar cand m am dezmeticit, am scos portofelul din buzunar, dand cu el de a azvarlita. Nu mi am mai continuat drumul, m am intors acasa, cugetand la cele ce mi s au intamplat.
Asta mi a povestit Dimitri la spovedanie, a conchis parintele. Sa ti spun ce a fost mai departe: Despre Dimitri au inceput sa se auda lucruri bune, de care se mirau toti cei ce il cunos-cusera mai inainte. Se schimbase cu totul in bine. Au trecut vreo zece ani de la aparitia ingerului si Dimitri si a respectat cu sfintenie juramantul. In al unsprezecelea an m am pomenit la usa cu niste consateni de ai lui Dimitri.
Parinte, Dimitri s a imbolnavit, vrea sa veniti sa l cuminecati.
M am dus intr un suflet. Am intrat in izba lui Dimitri. Zacea in pat, cu ochii inchisi. L am strigat pe nume. Fara sa mi dau seama, Dimitri a sarit pe neasteptate din pat, s a apropiat de mine si a inceput sa dea din maini. M am speriat, m am tras cativa pasi inapoi, aveam la mine Sfintele Daruri si ma temeam sa nu mi scape.
Ce ti a venit, omule? Nu vezi ca am venit cu Sfintele Daruri? Puteau sa mi scape din maini.
Parinte!, a exclamat Dimitri tremurand de emotie, chiar acum, in clipa asta, in fata sfintiei tale mi am vazut ingerul pazitor. Mi a spus sa ma pregatesc, ca voi muri la noapte.
Cum arata?
Intr o lumina orbitoare, mi a raspuns Dimitri, in extaz.
L ai intrebat daca Dumnezeu ti a iertat pacatele?
Dumnezeu iarta, iar duhovnicul dezleaga, mi a raspuns Dimitri gafaind; ce vei dezlega aici dezlegat va fi si dincolo&
Am inceput spovada. L am impartasit pe Dimitri; poate gresesc, dar nu mi s a parut chiar asa de bolnav. Nu era nici batran, era inca un om in putere. Am plecat convins ca se va face bine. Cat priveste ingerul, nu stiam ce sa cred& Dar Dimitri n a mai apucat zorile, a murit in noaptea aceea.
Iata ce mi a povestit acel bun parinte duhovnicesc de la biserica din vechiul, patriarhalul tinut al Valdaiului&
|