Dar, revenind la topic, povestea postata de Iustin ar trebui sa ne dea tuturor de gandit. Cu totii facem promisiuni, pe care nu le tinem, mai ales cand e vorba de indreptarea noastra. E usor sa promiti, mai greu sa implinesti.
Dumnezeu cunoaste numarul zilelor noastre. Mor tineri si in putere, de multe ori mai repede decat batrani, care isi doresc moartea. Moartea pentru noi e inca o enigma, pe care o vom descoperi cand ne va suna ceasul. Cand va fi asta? Nimeni nu stie. Tocmai de aceea trebuie sa fim pregatiti prin spovedanie si Sf. impartasanie, caci poate maine ne cheama Domnul sa dam socoteala de ce am facut cu numarul zilelor noastre.
Sunt unii dintre noi , care nu cred in Dumnezeu; nu are a face, caci si acestia mor. Se vad zilnic accidente, in care se duc la cele vesnice oameni tineri, copii si batrani. Nimeni nu e exceptat de la moarte.
In loc sa tragem concluzii pripite, zicand ca pe noi nu ne atinge povestea, mai bine sa reflectam in liniste si cu toata sinceritatea de care putem da dovada fata de noi insine, si sa tragem concluziile cele mai corecte: nimeni nu e nemuritor, deci nici eu. Sa fiu deci pregatit sa dau ochii cu propria mea moarte, fara frica sau regret. Moartea e o parte din viata noastra a tuturora.