Da, e foarte adevarat: primim semne, dar ce te face sa crezi ca ei nu primesc la randul lor?Cateva le-am vazut chiar eu!
- Ei au de partea lor cateva puncte care la noi sunt foarte vulnerabile: puterea in credinta (nu e usor sa mergi impotriva puhoiului si cand toti serbeaza Craciunul sau Anul Nou, ei sa tina post fara ulei si vin); nu stiu cati dintre cei care se declara ortodocsi pe stil nou ar avea taria sa mearga asa toata viata...
- Au motivatia sa ne spuna noua despre Muntele Taborului si despre raul Iordanului care au ramas in vechea oranduire. Si mai au cu ce ne "scoate ochii" intrucat in perioada de inceput, doi ani Sfanta Lumina nu s-a aprins cum voiam noi, ci cum voiau ei. Atunci ne-am radresat cu Sfintele Paste, dar a ramas din cand in cand sa avem un post mititel de numai cateva zile cand este stiut ca el nu poate fi mai mic de o saptamana! NOI am facut ascultare, desi este cunoscut cum au fost pedepsiti cei care au fost initiatorii calendarului nou. Din cate cunosc eu, Dumnezeu nu pedepseste de doua ori pentru acelasi lucru si nu cred ca noi suntem in greseala. Greseala vine in momentul cand apare mandria si se arunca cu blesteme si anatemizari. De aceea spun ca suntem intr-o pozitie delicata in tara noastra in sensul ca, daca ai vrea sa pastrezi calendarul vechi, nu ai ce cauta in Romania, ci trebuie sa mergi in Rusia sau la Sf. Munte sau prin alte parti unde "stilul vechi" este in armonie cu Dumnezeu si cu stilul nou in acelasi timp.

Cat despre mantuire, ar fi trist daca intr-adevar cei care au plecat la cele vesnice fiind pe stilul vechi (cu atat mai mult daca au trecut intre timp la biserica stilista, ei fiind initial pe nou) ar fi ajuns la chinul cel vesnic. Eu personal ma indoiesc de asa ceva fiindca am fost martorul unei astfel de "plecari" si ce-am vazut/simtit/auzit in acele momente mi-a schimbat foarte mult atitudinea fata de tot si toate. Dimpotriva... "flecareala" noastra de atoate-stiutori ar putea sa ne dauneze mult, fiindca prin asta, cei care nu sunt foarte bine inradacinati in credinta, pot avea o reactie nepotivita fata de semenii nostri. De multe ori ne pierdem in detalii fara sens, in loc sa ne vedem de sufletul nostru, de mantuirea noastra, de intelepciunea lipsita total de ura si judecata fata de "altii", de iertarea sincera a oricui, fie el ateu sau extraterestru si in loc de explozia neuronala si ridicarea adrenalinei, sa spunem in gandul nostru: "Doamne, da-mi taria si rabdarea sa trec peste toate, si celor din jur, iertare si intelepciune de la Tine, Doamne!"