[ioan67]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Si-atunci m-am intrebat ce poate fi de folos? Chiar nimic? ....
.......
Multumesc, Ioane! Ce m-as face fara tine?

Fără mine ai duce-o niţel mai bine, Culai. Dar nu ştiu dacă asta ţi-ar folosi prea mult.
Iar pentru că ai ridicat mai sus o dilemă crucială şi pentru că mi-a plăcut ultima ta poezie (cea cu Sfântul Andrei), uite că nu mă lasă inima şi îţi fac o mărturisire. Un fel de dar, să îţi îmbuneze inima.
Culai, de-o vreme noi avem acasă mari necazuri. Ne sunt bolnavi copiii, bebeluşul Nicolae e în spital de cam multă vreme şi nu merge deloc bine, azi soţia mi-a spus plângînd că nu mai rezistă, mie îmi e tare greu singur cu ceilalţi doi...
Nopţile trecute, pe când trebăluiam ca de obicei pentru a pregăti cele de şcoală pentru Maria şi Tudor, m-am simţit dintr-odată prăbuşit. O clipă de neagră disperare... M-am simţit abandonat, pierdut... Necazuri fără număr şi nici o soluţie nicăieri, zile în şir... Gândul că pierdem copilul devenise de nesuportat. Ca părinte, cred că înţelegi şi tu cum vine asta...

Şi atunci am întrebat pe Domnul (nu pe mine!), cu groază, cu ultima nădejde totuşi: ce să fac? Ce poate fi de folos - chiar nimic?
Iar Domnul, spre marea mea surpriză mi-a lăsat posibil să înţeleg un gând limpede, uşor, suav şi cert. Un singur cuvânt a fost răspunsul. Toată disperarea mea s-a topit cînd am primit gândul, cuvântul eliberator.
Un cuvânt auzit de mii şi mii de ori, un cuvânt pe care îl folosim toţi dar care acum a fost soluţia pentru viforul din mine, pentru disperarea amară, pentru durere.
Un cuvânt mustrător, de fapt, care te solicită să îi dai curs, fără menajamente. Altfel înţelegi că pieri.
Un cuvânt care a născut apoi nenumărate întrebări şi mi-a împrospătat percepţia asupra mea, asupra lumii, asupra lui Dumnezeu.
Un singur cuvânt.

Te las să îl ghiceşti, Culai, şi îţi doresc să îl trăieşti cât poţi mai bine în viaţa ta.

Toate cele bune şi te rog să mă ierţi că te-am necăjit.
Doamne ajută!