Citat:
În prealabil postat de OmuBun
Pana la urma poate ca totul se rezuma la soarta de fapt! Suntem sortiti sa ducem o anumita cruce, desi... Doamne, de cate ori nu ne rugam sa ne fie usurata, si de cate ori Dumnezeu ne mai ia din povara, iar noi, drept rasplata, incepem sa ne credem mici dumnezei!...
Pentru cel cu constiinta, pacatul ar trebui sa-l desavarseasca pe el ca om. Partea proasta este ca daca o tii intr-una pe cararea cea dreapta, ajungi sa mergi mecanic, ca un bezmetic, fiind obsedat de pericole, nu de Dumnezeu-Tatal, care oricum te vegheaza, iar fara el, oricat te-ai feri, tot cu oistea-n gard dai!!!
|
- Părinte, căderea într-un păcat se poate face și prin îngăduința lui Dumnezeu?
- Nu, este greu să spunem că Dumnezeu îngăduie să păcătuim. Dumnezeu niciodată nu îngăduie să păcătuim. Noi facem îngăduințe, iar apoi vine diavolul și ne ispitește. Când, de pildă, mă mândresc, atunci alung Harul dumnezeiesc, pleacă îngerul meu păzitor, vine celălalt... înger, diavolul, și-mi sparg capul. Aceasta este îngăduința mea, iar nu a lui Dumnezeu.
- Părinte, atunci când am căzut, este bine să spunem: „Ispititorul m-a îmbrâncit?”
- De multe ori aud și eu pe unii oameni spunând că diavolul este de vină atunci când ei se chinuiesc, în timp ce ei sunt vinovați pentru că nu înfruntă corect lucrurile. Apoi ispititorul, ispititor este. Ne poate împiedica de la rău? El își face treaba lui. Să nu-l încărcăm pe ispititor chiar cu toate. Odată, un ucenic care trăia la o colibă cu starețul lui, când a rămas pentru puțin timp singur, a luat un ou, l-a pus pe o cheie – era dintre acele chei mari și vechi, a aprins o lumânare și a pus-o sub cheie ca să coacă oul. Starețul intră pe neașteptate și-l vede.
„Ce faci acolo?” îl întreabă.
„Părinte, diavolul m-a pus să coc oul pe cheie”, îi răspunde ucenicul său. Atunci se auzi o voce sălbatică:
„Măiestria aceasta nici eu nu am știut-o. De la el am învățat-o!” De multe ori diavolul doarme, iar noi îl provocăm.
(
Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, IV, Editura Evanghelismos, p.132-133)