Este bizar si trist in acelasi timp, cum atentia si compasiunea unora dintre români merge spre autorii omorului involuntar, insa nicicum inspre tânara viata pierduta fara sens. Valori si valori morale . . . cati oameni, tot atatea perceptii despre important in lumea asta. :(
Daca atitudinea bisericii a fost perceputa de cineva de aici ca un fel de “spalare pe mâini”, fapt care poate fi corect, totusi justitia trebuie sa administreze dreptatea, iar aici prea multe dubii si dileme nu prea sunt: cei care au imobilizat victima sunt stiuti si au admis, cei care i-au refuzat accesul la ingrijire medicala trebuie identificati cu totii (nu sunt numai clericii, se pare ca insusi sistemul de sanatate are vinovatii lui), iar practica aceasta trebuie pusa in discutie de autoritatea bisericeasca, ca sa nu se ajunga ca in trecut, ca statul insusi sa i-o ia inainte, asa cum a fost cazul in biserica ortodoxa româna cu desfiintarea sclaviei, cand statul a dat lege pentru abolirea sistemului de robi mânastiresti, desi normal era ca biserica insasi, ca autoritate morala ce se pretinde, sa fi facut acest pas, ba mai mult, sa fi militat imptriva sistemului atunci cand acesta era folosit de stat si particulari deopotriva.
Aceasta munca de reglementare a unei practici care e discutabil, dar traditionala si pitoreasca, ar scuti multe probleme pentru biserica noastra.
|