[vsovivivi]

Satana apărut dintr-o baltă din spate intră în copilul născut dintr-o desfrânată jidoavcă înfiorându-l şi cutremurându-l şi zgâlţâindu-l cu grozăvie zicându-i: ''nu te teme, te voi ajuta''

Americanii spun acelui copil creştin ce se plimbă prin grădina Cuvântului lui Dumnezeu, copil naiv de parte bărbătească ieşit din mamona: pui de căţea.

Ce este un copil şi ce vrea el şi ce face?

Păi copilul vrea să crească cât mai repede şi să fie aşa ca oamenii mari... aşa că el trage.. cu ochiul şi crede toate miturile mincinoase ale gLumii... cu maximă fatalitate de frica bătăii ca să fie mare.

Oamenii mari însă sunt necredincioşi, răi şi vicleni şi ei combat păcatul prin păcătuire în sensul că dacă îşi dau seama că au păcătuit atunci imediat păcătuiesc din nou cu şi mai mare putere şi vrere ca să-şi demonstreze prin întărirea păcatului făcut cu beroism şi ostentaţie că cică nu e păcat... că asta pare că ar rezulta logic din moment ce-l fac cu auto-îndreptăţire sfidătoare, cu siguranţă şi superstiţie sinoptică, sinoptimă, simptomatică.

Şi tot oamenii mari, erorile şi greşelile neputincioase, adică încurcăturile, decât să caute să nu greşească şi să caute să nu le mai facă niciodată, mai bine lasă după ele cu nepăsare, lasă după dracool, nu lui după el ci lor după el şi se înalţă ca şi cum încurcătura asta greşitoare şi păcătoasă ţi-ar da deşteptăciune şi grozăvie din moment ce făcând-o pare o viclenie inversatilă înălţătoare la putere. Adică încurcându-se lasă lor după dracool în loc să lase doar dracoolui după dracul şi lor numai după Dumnezeu.

Şi tot oamenii mari încurcaţi, de frica ruşinii neatractivităţii, aruncă vina cu speculaţie şi viclenie ca să scape din situaţia respectivă, aruncă toată vina cu o ură ucigaşă, fiind foarte furioşi şi pe păcătos şi nu numai pe păcat şi pe viciu şi pentru că ei nu mai suportă atunci dau afară din ei şi pe Dumnezeu odată cu încurcătura închizându-i uşa după El şi rămânând apoi în linişte şi odihnă foarte atenţi la preocuparea lor cea păcătoasă ce vine din neascultare şi plăceri deşarte.

În concluzie copilul vrând să crească ca Dumnezeu Iisus îl trage gLumea îndărăt mărindu-l ori de câte ori el se joacă cu meritele oamenilor mari şi se încurcă cu păcatele ca beroul... adică el creşte invers din mândrie şi necredinţă căci joaca lui este o viclenie a răzbunării sadice, o cruzime căci aşa e făcut co-jocul.

Deci dacă joaca este o cruzime aşa în general, atunci ce este jocul cu pţa?.. sau cu poamele din grădina altora sau cu fetele altora pentru slava altuia?

Problema este că omul-copil-naiv crede ca naivul cel plin de boierime şi bunătate şi largheţe că dracool e bun şi aşa se crede mai bun ca Dumnezeu din moment ce el e bun şi cu dracool şi acolo unde e copilul bun exact acolo se uneşte cu dracool şi formează o gaşcă idolească plină de furnicinicinici care se închină satanei.

Balta e gLumea care-l învaţă că e normal ca să pofteşti toate pornografiile şi toate poziţiile şi potrivelile trădării şi înşelării... adică înlocuirea iubirii curate şi fidele care te face potent şi puternic cu 'leacurile' malahiştilor şi malahistelor ce trădează foarte uşor şi toată ziua se sulimenizează ca să atragă în curse pe fraierii cu care flirtează fără oprelişti ca oamenii foarte măriţi ce au merite mari din aia că ei vor mereu să facă alţii ceea ce ar fi trebuit să fi făcut ei şi să facă pe viitor... ceea ce le-a cerut lor Dumnezeu.

Cum dai afară dracool mândriei?

Simplu: mergi spre Adevăr şi recunoşti că meritele sunt ale Domnului şi că poţi fi sigur de El şi nu de ispititorul care toată ziua ispiteşte să vrei să te lauzi, să te arăţi la faptele bune şi la meritele tale ca să-ţi deduci că eşti mare şi că asta vrei cu ardoare să te măreşti invers faţă de Dumnezeu care se micşorează mereu.

Practic dracool odată intrat în tine prin viciu te învaţă mărirea inversă faţă de Dumnezeu punându-te să-ţi faci analize şi speculaţii spiralante jonglând cu timpul, contractându-l şi extinzându-l, argumente şi fire prin care deduci, judeci şi te măreşti cu atât mai mult cât eşti mai neascultător şi mai neiubitor şi mai obijnuit aşa cu tine.

Şi vei zice aşa: ''vreau să cresc, vreau să fiu mare iar Domnul e prea mic şi cu preţ ieftin'' şi din lăcomia şi râvna lăudăroşeniei şi mândriei, din necredinţă şi pentru merite şi bani, pentru a te vedea mare şi frumos şi apreciat ca îndrăzneţ deştept, descurcăreţ, jmecher, profitor, prosper şi faimos în viitor... ajungi treptat să te lepezi de Dumnezeu, de credinţă şi de viaţa curată, te lepezi şi nu-ţi mai pasă şi zici: dacă Domnul poate fii rău şi face orice rău căci e liber să poată face orice atunci sigur nu e demn de a fi credibil şi de a te putea baza pe El şi a-ţi pune nădejde şi încredere în el căci mândria necredinţei şi bănuielii îţi cere să crezi că te va înşela şi păcăli şi dacă te păcăleşte atunci înălţându-te alegi bunătatea... adică de a fi bun cu satana şi de a te lăsa ajutat de satana care fireşte te va ucide duhovniceşte punându-te să-ţi faci griji şi să lucrii ca nebunul ca să te lauzi şi să te măreşti toată ziua alungând pe Dumnezeu de parcă ţi-ar fi făcut rău şi vrea să-ţi mai facă rău ori de câte ori apare deranjându-te de la ale tale.

Aşa trebuie să te faci mare, nu invers ca dracool care e 'mare' din revoltă pe cel mai mare ci exact invers, aşa ca Dumnezeu atotrăbdătorul şi ţiitorul care e mic şi se face pe sine mereu mai mic... aşa ca un porumbel tâmp şi umil care ciuguleşte seminţe de pe pământ.

Mândria e mai rea ca păcatul fiindcă mândria nu mai păcătuieşte numai pentru ca să se laude pe sine cu neascultarea şi sminţenia şi meritel furate... ascuns cu viclenia asta sub masca ipocrită a pioşeniei şi cuviinţei de faţadă lucrând toatăziua lucrarea făţărniciei şi împrăştierii ouălelor de şarpe pe care le împrăştie cu conştinciozitate în speranţa lui deşartă că se vor folosi şi alţii de înţelepciune şi duhovnicie. Păi ştii tu ce va ieşii din ouă? Creşti tu apoi puii până capătă aripioare? Urmăreşti tu şi corijezi viaţa celui ce ţi-a mâncat ca prostul ouăle de dinozaur Rex sau de şopârliţă Guşter sau de broscoiaş bolboRockhi?

Degeaba munceşti şi transpiri toată ziua ca să te lauzi tu cu meritele furate şi cu maibunătatea căci fără ascultare de Dumnezeu mori pe zi ce trece, mori invers decât ţi s-a cerut.

Fraţii Mei şi surorile Mele, familia Mea sunt toţi păcătoşii care merg spre iubire şi ascultare de Dumnezeu făcând voia Lui şi nu 'sfinţii' sau 'drepţii' sau 'îngerii' sau păcătoşii care merg spre sminţenia mândriei de sine şi pofte rele pline de lepădare de Dumnezeu şi ură vicleană de oameni mocnită în pâre şi păcătuiri. Deşi e urât să urăşti totuşi e bine să urăşti viciul pentru ca să te lepezi de tine şi de el, de viciul care eşti şi cu care te-ai obijnuit aşa crezând că eşti tu şi care te îndeamnă mereu să fii tu însuţi după formula: '' Fii TU!''

Nu e bine să vrei să fii tu căci Dumnezeu l-a făcut pe Om şi toată creaţia cea bună şi frumoasă exact după Cuvântul Lui şi după Chipul şi asemănarea Sa. Deci numai atunci vei fi tu însuţi, atunci când pe viitor vei dori să fi exact ca Dumnezeu, exact ca Iisus Hristos, exact ca şi Cuvântul Lui împlinindu-se, exact aşa ca îngerii ascultători şi ca drepţii... din credinţă.