Citat:
În prealabil postat de Marius22
Este bine sa vedem in timp un aliat, nu un dusman. Curgerea lui are un rost, o tinta, ca si trecerea noastra prin el. In fond, tinta noastra este una comuna. Acesta ne conduce dincolo de el, in vesnicia lui Dumnezeu. Deoarece chipul lumii create, vazute, poarta in sine ratiunile divine necreate, nevazute, si timpul istoric poarta in sine mugurii vesniciei dumnezeiesti.
Sa nu uitam insa ca o clipa are mult mai multe a ne spune despre vesnicie, decat zecile, sutele si miile de ani.
|
Nu lăsa să treacă timpul
Până îngenunchezi.
Vino și apleacă-ți trupul,
Capul, ochii, sufletul,
Timpul să nu-l pierzi.
Din dragoste fă un mănunchi
De un plăcut miros
Vino la Domnul în genunchi
Și vei fi cum este-un trunchi:
Viu, frumos și viguros.
Timpul nu-l lăsa să treacă
Cu totul în zadar
Nu-l primi pe-acel ce-atacă,
Se lipește, nu mai pleacă
Lipsindu-te de har.
Cu drag, genunchii ți-i coboară
Înalță-ți mâinile
Și tot ceea ce te-nconjoară
Tremurând, rămân afară
De rugăciunile,
Ce cu putere, tu le înalți
La Domnul Dumnezeu.
Chiar de șoptești sunt mii de wați
Când la Fața Domnului tu cauți
Șoptind cu glasul tău:
Nu mai las să treacă timpul!
În genunchi eu stau!
Viața, inima și trupul!
Mintea, văzul ca și gândul
Totul Ție Îți predau!
Din tot ce sunt, fac un mănunchi
Și Ți le dăruiesc.
Triumfător sunt pe genunchi
Când fac buchet de rugăciuni
Spunându-Ți, Te iubesc!
Un raspuns in versuri dat de N.Adinuta
