Subiect: Postul negru
View Single Post
  #241  
Vechi 11.04.2014, 16:46:02
vsovivivi vsovivivi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 27.08.2012
Locație: Insectharul creștin ortodox israelit
Religia: Ortodox
Mesaje: 549
Implicit Ecuația păcatoolui, eresul și uitarea necredincioasă.

Nu moartea te omoară ci păcatului săvârșit îi vine sfârșitul!.. adică moartea îi vine negreșit!

Cine moare deci? Tu? Păi moare cu siguranță viciul, năravul, obijnuința de a face fapte păcătoase. Și viciul știe că moare și știe că moare singur și atunci de frică te convoacă la o 'prietenie', la un cuplaj cointeresat și dându-se victimă te cheamă să devi și tu viciu, nărav, obijnuință a corupției făcându-ți ochi dulci și mângâindu-te pe deasupra cu plăcerile repăcătuirii credulizându-te că-ți dă libertate deși apoi constați că de la o vreme trebuie să i te supui și iar să săvârșești fapta urîtă fiindcă altfel nu te lasă nici să sufli îngrozindu-te și speriindu-te și amenințîndu-te și șantajându-te până crăpi. Și iată că nu poți să i te mai opui și gata v-ați înhăitat, tu și viciul.. și acuma vreți să muriți împreună crezând că n-o să fiți singuri atunci când o să muriți deci brusc nu vă mai e frică nici de moarte ci amândoi ca viclenii vă aruncați frica și vina unul în spatele celuilalt și vă închipuiți foarte frumos că o să treceți cu bine prin toate chinurile morții și gata. FALS... naravurile și dracii mor singuri și nu deodată!

Dar ce este păcatul?

Păi fetele tinere și frumoase pe care le vezi întâmplător sunt PRILEJURILE. Și de aia le socotești bogate căutând să te lauzi cu bogăția lor, de aia fiindcă ele pare câ îți oferă prilejurile de la marginea iadului și tu crezi că le iubești și le poftești pe ele dar nu pe ele le dorești cu ardoare ci bârfa și satisfacerea miturilor străzii, miturile celor care le-au plăcut fără iubire, adică flirtul.

Și ce e flirtul?

Flirtul este ceea ce vrei să faci rău în ascuns, să ascunzi în ascuns și să ții apoi ascuns... adică vrei să fii singur cu o necunoscută, să te folosești de degetul mijlociu îndrăznind și să-l ascunzi... savurând aluziile și plăcându-ți scursurile cum se scurg din ochii minții tale găunoase.

De ce vă place îndrăzneala asta? Pentru că vă dă libertatea de a vă ascunde ceea aveați ascuns și ceea ce vreți să reascundeți... adică năravul de a știi și a cunoaște și a recunoaște păcatool.

Decum ai ispitit poftind o fată, o femeie, ai și săvârșit păcatul îndreptării fecioriei spre spurcare căci ai evacuat pe Dumnezeu și lepădând dragostea ai ales să iei locul, să te dai tăticool ei, iubitool ei, prietenul ei, fratele ei, copilul ei deși nu ești altceva decât un păcălici.

Practic ai săvârșit spurcarea și scursătoria și bârfa și răzbunarea din nou și din nou folosindu-te doar de un deget, degetul mijlociu. Gândește-te că mai ai 9. Adică noi și noi modalități de repăcătuire și diversificare și înnoire.

Cum a apărut păcatul ăsta? Din fapta neascultării omului, adică din fapta ta sau a înaintașilor tăi și prin sevraj sevrotic a odrăslit pomișorul sălbatic și corupt ispita și chemarea cea dulce care-ți dă libertatea de a pofti să resăvârșești fapta. Alte păcate sunt noi nouțe.

Cine te învață să le faci? Păi gLumea! Adică bărbații și femeile au o mare credulitate și o mare credință în miturile fericirii malahiștilor, scursurilor, spurcăciunilor și aceștia te îndeamnă să-ți dai liber, să poți, să vrei să faci ceea ce cred ei adică să crezi și tu miturile și superstițiile și fanteziile fericirilor lor de unde l-au extirpat pe Dumnezeu și dragostea și credința, sau mai rău, te învață chiar întru biserică, întru haina sfântă, întru familie, întru sfințenie să faci ceea ce vrei, adică ceea ce vor și cred ei că este firesc, bine, natural, împlinindu-ți poftele păcătoase și perverse, adică miturile lor despre fericire și putere.

Și acuma formula păcatului:

Prilejurile + sevraja veche și născocirea nouă + oferta libertății + iluzia sfințeniei părintești sau filiale = lăcomia nebună și proastă care se ascunde în fiecare păcat amestecată cu mândria de a răspândi neghina beroică vopsită ce se dă victimă că cică nimeni nu vrea să moară împreună cu el, cu păcătosul, cu păcatool.

Ce e mai grav însă decât moartea și păcatool nărăvit prin refacerea faptelor rele fără însemnătate este necredința și socoteala fără Dumnezeu.

Ce este socoteala fără Dumnezeu sau analiza sau logica șireată sau deducția vicleană?

Păi dacă întrebi pe oricine cât face 1 + 1 va răspunde ca mitul general că face 2. Dacă întrebi creștinii or să zică 4. Optimiștii or să zică 3. Iudeii și vechii israeliți vor zice că 1. Și tu vei crede că și azi tot atât face ca ieri, și mâine iar o să crezi la fel doar că o să constați că nici bunica nu mai trăiește și nici bunicu' și nici străbunica și nici străbunicu'... și te sperii atunci și foarte întristat și deznădăjduit afirmi că 1 + 1 = 0 zero. Dar te consolezi apoi privind la neamurile tale care s-au înmulțit. Dar nu e vorba de moartea asta căci ereticii după ce or să învie or să continue să moară căci ei au murit mai înainte de moartea păcatului lor și ei învie împreună cu năravul lor și deci pentru ei 1+1= -10, căci nicio poruncă din lege n-au ținut și nici dragoste de Dumnezeu n-au avut... ci ei au avut socoteala asta justițiardă a muncii în zadar: s-au îndoit cu viclenie că 1 + 1 fac 2 și după aia aducându-și aminte cu greu și folosindu-se din nou de abacul cu bile au afirmat răspicat cu mândrie și falsă modestie că e sigur că și azi 1 + 1 fac 2 ca ieri deși între timp ei au mai păcătuit în 'liniște' și 'pace' consolându-se cu virtuțile ca să acopere că au uitat să mai și asculte, că au mai pîrât taina și au mințit pe Adevărul amăgind dragostea. Au practicat deci întru sfințenie socoteala asta ateistă adică îndoiala vicleană și mândria lacomă că știu și-s siguri și tot așa la nesfârșit. Când oare va muri viciul lor ca să nu mai păcălească gLumea cu eresurile lor spurcate? Retoric întreb că defapt eu știu că ei sunt un fel de nimic spart, un U la care cu viclenie au pus deasupra o bilă crezând că ține vrăjeala. Nu ține, Domnul l-a văzut pe satana căzând din cer, deci acolo sus unde se suie el fie stă pe ceva, fie este atârnat de ceva, fie dă din aripile lui spurcate cât îl ține combustibilul după formula aia ergonomică a lui: scopul scuză mijloacele!.. ca să nu-l vezi tu că e căzut de tot.

Și oare poți ajunge la înțelepciune pe o cale proastă, la sfințenie pe o cale păcătoasă și la iubire pe o cale nemilostivă, la dreptate pe o cale strâmbă sau învârtoșată? Satana așa a zis: Sigur formula e valabilă și mâine chiar dacă azi nu veți asculta... și li s-au deschis ochii și păcatul li se părea dulce și de dorit căci dădea cunoștință și știință multă.

Last edited by vsovivivi; 11.04.2014 at 17:09:22.
Reply With Quote