[vsovivi]

E într-adevăr un superstiț, o credință în ispită și în minciuni, crezi în ispita de a crede că e ispiskk bun... și îți supui cu închipuirea, niște obijnuințe, de exemplu îți supui lipăiala apei... lipăiala când bei apă, ți-o supui închipuielilor... născocelilor ispitei... și zici că mândria și păcatul e de dorit și iată kk bun... defapt e ceva deadreptul nebun și parcă iese din tine lipăiala, iese din fobie de superstiț și îți zici că nu te poți opune, dar cu Dumnezeu pe toate le poți face, deci nu e că nu poți ci pofta și excroceala perversă te minte și se preface că cică nu poți să nu faci păcatul, și te satisface prin putința neputinței, nu poți ca să nu lipăi niște „lapte și miere”... și iată cum fobia plină de superstiț se îngâmfă lăudându-se că e bună „mâncarea”... defapt se autoispitește să lipăie spurcăciuni... să lipăie ceva împreună cu femeia străină, aia care caută să placă bărbatului inteligent... și cum caută ea să placă? Păi sunt exact ca și găinile și cocoșul care împreună caută să găsească râme și viermi prin pământ, și se arată vrednici împreună... că au îndrăznit ceva în timp ce căutau și găseau...

Deci fobia mea este să nu capăt detot și definitiv lipsa fobiilor... căci lipsa fobiilor e ca o nesimțire din aia mare, și defapt mi-e frică să recunosc că deja nu mi-e mai frică de nimic... iar pe Domnul îl socotesc așa, ceva minor, încât îndrăznesc deja să-mi îngădui ceea ce nu îmi este îngăduit, ce nu este de dorit, nu mi se cuvine...să fluier în Biserică adică să beau apă din baltă lipăind... firește mergând păe stradă... E grotesc, dar născocelile îmi nălucifariferizează că e ceva de dorit, un moft-poft-soft interesant... ca să caut să știu cum e păcatul și apoi să mă mândresc cu știința... că dacă l-ai făcut atunci ști cum e... păi e rău și spurcat.

Știi știi dar nu mai ești ca înainte ci ești murdar și greu se curăță păcatul și gustul și pofta odată sădită...

Fobia de ochii șefului... că are ceva în mână cu care o să-ți facă rău:
-un pix, o nuia, o palmă grea, o bâta... un cuțit, o bardă...

E fobia aia ce vine din ispita de a căuta să plac gLumii privind mereu în goglinda gLumii ca să mă lingă șarpele și să mă facă tânăr și să arăt frumușel și cu asta îmi pierd tot timpul zilei, ca să plac gLumii că altfel mi-e frică.

Și pentru ce mă sulimenizez toată ziua, pe stradă sau între oameni? Păi e pofta care se preface așa ca un pui de avicola că e frumușel și că găinușa de aur cu mini o să găseasească împreună cu mine niște râme foarte gustoase, deci vom îmbina împreună utilul cu plăcutul trădând pe ceilalți la prima privire pentru un filaj necunoscut.

Căutare plăcută! Eeeeeeeeeeeee e. Superstiț! Nu-l bagi în seamă dar asta e, fobia și sulimenala din superstiț ca să placi, să te satisfaci și să te mulțumești ca bărbatul... ai îmbinat utilul cu plăcutul, ai îmbinat binele cu răul, minciuna cu credința, și gata, crezi cu tărie că e kk bun... defapt crezi în ispită, te-ai lăsat sedus, te-ai lăsat păcălit și te mândrești și te lauzi cu asta și ești grozav că iată de acum te-ai smerit ca să faci și tu păcatul la fel ca toată gLumea... să mânci.

Deci am fobia lipsei de fobie și fobia de fobie și fobia slujirii închipuielilor ca să plac bărbatului babilonului sau plozilor săi mândri și semeți răutăcioși.

E coșmar. Cred că am toate fobiile care nu ar trebui să le am și toate lipsele de fobie pe care ar fi trebuit să le am...

Dar o singură fobie trebuiește: Fobia de Dumnezeu ca să nu păcătuiești că o să te întrebe cândva:
-De ce i-ai mai dat sau de ce ți-ai mai luat ceva de lipăit sau de mâncat? Pentru ce i-ai mai dat lui Adam? Și i-ai mai tot dat la nesfârșit... E fobia că nu o să mă mai opresc și o să judec și o să osândesc pe toată gLumea... Tristă și amară realizare...

Cine caută păcatul ca să știe cum e, mândria, îngâmfarea, să se satisfacă și să știe, ajunge rob păcatului și-i apare fobia de starea de sfințenie... fobia de calea smerită și umilită... și strâmtă.

Nu mai poate să nu-și bată joc încontinuu, se laudă și se distrează mereu... vine din pismă, și ajunge la pisma cea mai competentă pentru întietate devenind un meșter neîntrecut!?!

Deci e fobia și pofta de meștereli... așa le drege și le soluționează de te vezi mare... și apoi așa mare nu mai ai nicio fobie... căci ți-ai luat duhul minciunii măririi, mărirea de sine... bagabondașaș... șjmecherașaș... aș fura-o și pe asta sau pe aialaltă ca să căutăm împreună râme... prin pământ... e femeia străină care caută să placă bărbatului babilonului și se automulțumește crezând că asta e utilitatea ei... rânjește automulțumindu-se că se face plăcută bărbatului... dar bărbatul e un excroc și vrea să-și unească închipuirile mallahisterice cu realitatea prin fapte grozave... și o păcălește că cică e ciocolakk bun ce vor degusta... e defapt CREIATINA cu care umple râpa în care te-a ademenit femeia străină unde se lăbălăcesc ca să te prindă diavolul în capcană și rânjește și se mânie și se nemuțumește de parcă-i lipsește dumicatul și cică îi e plecat bărbatul deci e disponibilă frumoasa... foc! Și iată că sulimeneala a avut un sens, puiul frumușel brusc se transformă și se arată blând și cu blândețe extremă și competentă urlând face păcatul, îi oferă dumicatul, săvârșește fobia pootoareioarei și iată că apoi se laudă, se lăudăroșește că știe că e mulțumit... și de aia roșește apoi numai viceversa... nu când simte și iubește pe cineva ci când îndrăznește cineva să-l desconspire... și transpiră și se tulbură și-l apucă tremuriciul când se află... e slava de la oameni a faptelor sale, gata, și nu mai are nici o fobie, a devenit impertinent... și e chiar savant și competent și pe dinăuntru un măscărici, un păcălici absent... dar crede că e mișto starea asta de vISare, e ca-n filme. O face ca-n filme... ca la teatru... el știe.

Asta e... ceva de genul ăsta. Fobia și lipsa fobiei de pofte și desfrâu! Dacă am făcut păcatul sigur că-l știu cum a fost... a fost rău și urât și spurcat! Așa a fost!