Multumesc pentru urari. Uneori (poate de cele mai multe ori) meritul nu este al doctorului, ci este voia lui Dumnezeu. Si se intampla ca noi sa recomandam un medic fiindca noua nu ne-a luat bani, sau ne-a facut o treaba buna, dar sa nu fie valabil si celorlalti. Cred ca e un subiect delicat!
In ce ma priveste, la mine nu e vorba de formalitati. Am lucrat in Londra 9 ani si mi-am pastrat drepturile civile. Am platit an de an toate contributiile statului englez, si de aceea ei nu pot sa nu ma considere cu drepturi egale lor. Astfel se explica alegerea mea pentru varianta spitalului londonez. Singurul inconvenient este ca trebuie sa stai la coada pana iti vine randul. Nimani nu te pune nici inaintea altora, nici dupa altii, ci acolo unde te incadrezi. Dar daca e cu adevarat grav, te inconjoara zeci de specialisti si nu te lasa pana nu te rezolva. Dar cu constiinciozitate, nu pentru ca le-ar fi mila. In general nu prea vezi asa ceva in domeniu medical, ca si oriunde in societate.
La mine, cum spuneam, ma asteptam sa gasesc ravagii, raportandu-ma la ultima investigatie, facuta in august 2010. Ce s-a intamplat intre timp, nu pot sa pricep, fiindca n-am facut un tratament anume... Cred doar ca numai cei de Sus, s-au indurat de mine si de familia mea, pentru care nu am cuvinte sa le multumesc si sa le raman dator!...

Si daca e sa recomand un anume doctor, eu nu fac decat o singura mare recomandare: RUGACIUNEA. Prin ea vine si dragostea de aproape, prin ea vine si smerenia, prin ea vine si vindecarea de care avem nevoie!
Dumnezeu sa ne invredniceasca si sa ne dea puterea si rabdarea si intelepciunea de a ne face timp si pentru rugaciune si de a o face asa cum se cuvine...