:)
Multumesc pentru sfaturi si pentru randurile pe care mi le lasati aici.
In principiu, nu am cum sa renunt la partea cu investitorul. Mi-este greu sa renunt la acest gand. Pana la urma, ca ipoteca sa fie ridicata, eu trebuie sa achit acei bani. Sper din tot sufletul ca pana la urma sa mi-i dea si sa nu se ajunga la ceva mai grav.
E cam dificil sa ma mut in alt oras avand in vedere circumstantele. Sper, cumva, sa reusesc sa ating macar linia de plutire. Nu stiu prin ce minune.
Iti dau un exemplu cam ce inseamna un copil de aproape 2 ani. Cam 200 lei inseamna 2 baxuri scutece si 2 cutii de formula lapte pe luna. Ar mai fi fructe, legume, carne, cereale si lactate. Aici, destul de variabil pentru ca nu gatesti industrial. Dar oricum, trece de 100 lei. Curand o sa scapam si de scutece, si o sa fie mai bine. Incaltamintea si imbracamintea sunt scumpicele. O simpla pereche de pantaloni ajunge la 50 lei. M-am luptat si cat am putut i-am cumparat incaltaminte de piele ortopedica, sa isi formeze planta piciorului si sa calce corect. Si sa nu mai zic de jucarii, unde macar 10 lei trebuie sa ai in buzunar sa-i cumperi ceva simplu. Pana acum, i-am cumparat tot ce este mai bun. Am putut. Sa nu mai zic de gradinita, unde iti trebuie ceva banuti buni. Mai revin pe acest subiect.
Si in legatura cu credinta... da, mi se pare foarte mare acel bob de mustar. Cred ca muti muntii din loc daca ai asa ceva. Pe mine sperie cel mai tare faptul ca nu stiu cum sa las aceasta teama deoparte, deznadejdea ce apare, indoiala. Undeva nu fac bine.
|