[PocsanCatalin]

Aceasta este o intamplare adevarata petrecuta cu ceva ani in urma.Eu am locuit si locuiesc intr-o zona la tara, momentan locuiesc la bunica mea, ea a plecat la ceruri anul trecut si am ales sa raman singur aici, dar in trecut am locuit cu parintii mei intr-o alta zona, tot la tara.Fiind la liceu, plecam de la tara, la oras, uneori cu masina, alteori cu trenul.Intr-o noapte, pe cand terminam orele, am ales sa plec acasa cu trenul, fiind o varianta mai rapida.Nu stiu cum am facut, dar m-am urcat in trenul gresit, desi eu am simtit ca ceva nu este in ordine, am plecat cu trenul gresit, spre o alta directie, foarte, foarte departe.Cand a venit persoana care controla biletele, i-am oferit o suma mica de bani, stiind ca ma opresc chiar la prima statie ( nu aveam bilet ), in acel moment, acea persoana mi-a oferit o privire ciudata, parea ca spune "prea putin".Dupa cateva momente, am simtit sa intreb in ce directie merge trenul, atunci am aflat ca am gresit trenul, pe o anumita distanta mergea chiar catre casa mea, dar apoi ruta se schimba definitiv, stiam ca trebuie sa fac ceva, altfel aveam sa ajung foarte departe de casa, fara bani si fara credit pe telefon sa apelez pe cineva cunoscut.Incredibil, in acelasi tren, un cuplu in varsta facuse aceeasi greseala ca si mine, acele persoane erau de etnie roma ( nu-mi place aceasta expresie, tot oameni suntem ) si am simtit ca sunt foarte foarte de treaba, insa m-am speriat atat de tare ca voi ajunge departe de casa, incat mintea mea incerca sa gaseasca o solutie de scapare.Alaturi de persoana care controla biletele a venit si cealalalta persoana si m-au rugat sa stau cat mai aproape de ei ( probabil mai trecusera prin asa ceva ) insa eu m-am indepartat si da.. am facut imprudenta sa sar din acel tren aflat in miscare.La cativa metri se afla un pod peste raul Motru, va puteti imagina ce se putea intampla.Dumnezeu a fost cu mine, desi trenul avea viteza destul de mare, nu am patit mai nimic, insa am fost tare zdruncinat si mi-am pierdut memoria, totul era in ceata, oarecum, stiam ce trebuie sa fac si unde sa ajung.Incercand sa ies din acel loc, am trecut printr-o zona cu tot felul de pomi micuti si m-am ranit la fata.Am ajuns la autostrada si am incercat sa fac cu mana la masini, poate, poate, imi ziceam, ma va ajuta cineva, dar nimeni nu a oprit si am mers in directia in care stiam ca trebuie sa merg, repet, memoria mea era in ceata rau.... Peste tot era intuneric, doar luminile masinilor imi luminau calea, in cele din urma, am ajuns la un bar si m-am dus sa cer ajutor, cand am deschis usa, am fost intampinat de vanzatoare.Era tare speriata si fara cuvinte, fata mea era plina de sange si eu nu stiam acest lucru, insa atunci cand am privit spre niste persoane care erau acolo, au inceput sa rada de mine, fetele lor erau negre si se topeau in jos, in acelasi timp, ei radeau de mine, m-am speriat atat de tare incat.... nici nu am cuvinte.... insa vanzatoare era normala, doar speriata de mine... Am vazut raul cu ochii mei, nu voi uita niciodata acea imagine, totul a fost atat de limpede si clar.Dupa ce am plecat de acolo, extrem de speriat si mult mai socat, in cele din urma, am sunat la politie de pe telefonul meu si am vorbit cu o persoana inalta, la inceput am simtit ca nu ma ia in seama, crezand ca glumesc, apoi dupa ce i-am dat mai multe detalii, mi-a spus sa merg pe aceeasi directie pe care ma aflam, stiam unde trebuie sa ajung, dar totul era in ceata.Ma aflam intr-o zona inconjurata de padure si ma indreptam spre casa, mergand mi-am dat seama ca desi era bezna, doar masinile mai risipeau intunericul, cerul era foarte senin si Luna stralucea nespus de tare, aveam lumina, Dumnezeu era cu mine.Pe drum, stiam ca voi trece prin zona unde se aflau foarte multi caini periculosi, insa in acea noapte, nu a fost un caine in zona, nici macar nu s-a auzit zgomotul lor, peste tot o liniste incredibila.Aproape de casa am mai intalnit un om, acesta de asemenea s-a speriat, insa a reusit sa ma indrume bine, in cele din urma am ajuns acasa, putem muri...

Dumnezeu a fost cu mine de la bun inceput, acele persoane in varsta au fost prezenta lui Dumnezeu.Am scapat fara rani sarind din tren, puteam muri in fel si chip, Dumnezeu a fost cu mine.Am intalnit raul, l-am vazut cu ochii mei, Dumnezeu mi-a fost alaturi, nu m-a lasat intunericului, m-a protejat pe tot drumul spre casa, mi-a oferit inca o sansa la salvare, nu sunt cu ceva mai special decat voi, sunt un pacatos insa cred in dragostea si mila lui Dumnezeu, cred in Dumnezeu!!

Psalmul 23:4 "Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei* morţii, nu mă tem de** niciun rău, căciâ€* Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie."

Am povestit aceasta intamplare pentru a transmite mai departe tuturor mesajul meu, Dumnezeu este alaturi de noi, la bine si la rau, este mereu alaturi de noi, sper sa va intareasca credinta si mai mult in El!