Citat:
În prealabil postat de costel
Sunt preoti care ii cerceteaza pe altii cu masura cu care se cerceteaza pe ei insisi. Adica ii cerceteaza pe altii ca si cand s-ar cerceta pe ei. E minunat acest lucru. Nefericirea sta in faptul ca sunt cazuri cand preotul se considera de la sine, adica doar prin faptul ca e preot, vrednic de a se impartasi, in timp ce unii credinciosi sunt opriti cu multa usurinta de acestia ani de zile de la impartasire.
|
E cu dos si intors ceea ce spui, in sensul ca daca un preot e pacatos si isi ingaduie siesi anumite pacate ne e bine deloc pentru noi sa ne ingaduie si noua aceleasi pacate... eventual spunandu-ne ca nu-i pacat.
Acum noi asteptam cu buna dreptate de la preot sa ne chibzuiasca bine situatia particulara a fiecaruia, dar acesta e un dar pe care nu toti il au, asa ca se refugiaza strict in canoane pentru a nu ne indruma gresit... E insa dureros...