Citat:
|
În prealabil postat de ory
Draga Euftalia,sa nu-ti para rau pentru ceea ce ai scris,faptul e consumat,si in definitiv aceasta ai simtit in momentele acelea,esti om si de asemeni esti supus greselii,sa nu-ti asupresti sufletul cu regrete in zadar caci in situatia ta poate sa-ti afecteze linistea si sa te simti mai rau decat ar trebui in mod normal,cum spunea Cioran:"regretul este o forma de remuscare ajunsa la gradul de suferinta",uneori regretul iti invadeaza organismul cu o adrenalina malefica,ca si substanta eliminata de stress,si nu e bine pentru tine.Cred ca Dumnezeu te intelege,caci simtirile tale sunt fragile acum,si starea-ti poate oscila fara logica.Incearca sa asimilezi din jurul tau numai ceea ce-i frumos,si chiar raul sa-l transformi in frumos si in bine,nu poate decat sa te avantajeze,incearca sa uiti anumite momente care merita uitate,si sa treci cu vederea clipe care ajungand in privirea ta au tendinta sa stagneze acolo,cu o tenta pesimista,cum ar fi acel parastas.Tot ceea ce se-ntampla in jurul nostru este oricum efemer,se-ntampla asa,ca viata sa nu devina un vid nepenetrabil,nu trebuie sa-ti canalizezi energia spre lucruri marunte,caci o risipesti in zadar,si crede-ma,am simtit si eu ca omul nu detine un sac fara fund de energie si sentimente,totul este limitat si trebuie gestionat cu intelepciune si cumpatare.Ma doare sa aud ca esti bolnava,sa te autonumesti "bolnava",pentru ca este trist la anii tai sa se intample acestea,dar mai trist este faptul ca te-ai impotmolit in durere,si nu reusesti sa te mai regasesti.Personal,sunt de parere ca nu ar mai trebui sa te mai consideri bolnava,mintea ta iti joaca farse si tu trebuie sa te intorci asupra ei si sa o manipulezi,pentru ca totul este ascuns acolo si suferinta si fericirea deopotriva.Te rog,fa un efort si incearca sa te imprietenesti cu propria minte,si adu-o in favoarea ta,si fa-o sa-ti dezlege in suflet simtirile si bucuriile care exista in tine si in jur.Alunga-ti valul inserat al neputintei cu rugaciunile atat de inofensive ale Maicii Domnului(Paraclisul Maicii Domnului)si-ai sa vezi ca dau roade,si dupa cum spuneai si tu,nu este nevoie sa abuzezi de nimic.Am vorbit aici ceea ce m-as invata pe mine insami,sau ceea ce m-am invatat in momente oportune.Nu mai plange,si fa un inceput nou propriei fiinte,uitand tot greul prin care ai trecut,traieste fiecare clipa cu satisfacie,pentru ca esti MULT MAI PUTERNICA DECAT CREZI!,iar viata are un infinit de lucruri care merita explorate.
|
Vorbesti frumos, parca il aud pe psihiatrul meu. Am sa iincerc sa ignor raul, asa ne invata si Mintuitorul, zicand ca Tatal cel Ceresc nu va lasa sa se clinteasca nici un fir de par de-al nostru fara stirea Sa. Uneori mi-este greu. Am avut si perioade bune in cei 14 ani de cand m-am inbolnavit. Acum de la schimbarea de vreme si mai ales toamna si primavara am niste stari mai proaste. In ceea ce priveste rugaciunea, am renuntat la acatistele lungi (acum circa 6 ani timp de vreo 6 luni stateam si 4 ore in biserica citind acatiste si acest lucru mi-a favorizat delirul mistic, mai concret halucinatii auditive legate de cele sfinte.) Asa ca eu ma rog la milostivul Iisus in vorbe putine, asa si la Buna Maica Domnului Fecioara Maria,si la sfinti care cred eu ca excelau prin bunatate iar nu prin rugaciuni si alte procedee care amintesc de yoga, nu stiu ce sa spun despre Isihie, o fi ceva adevarat, eu nu mai stiu ce sa spun, ce este adevarat este ca daca incerc sa ma rog mai mult se intampla un blocaj in mintea mea, iar asta nu este de la vreun potrivnic, eu ignor raul. Dar asa este forma mea de boala, s+a facut o fixatie cu biserica pe creier. Merg la Sf. Maslu cat pot de des, ma spovedesc la mine in cartier, ma impartasesc, si cu toate astea mi+e frica la ideea ca ar putea sa nu existe viata de apoi, sau insusi Dumneyeu. O fi pacat ce scriu. Tot eu ma incurajey yicand ca ar fi fost imposibil sa aparem noi, plantele ,animalele si tot ce are pamantul minunat , daca nu era Creatorul si iar ar fi imposibil sa ne fi creat ca apoi sa pierim definitiv. mie imi place mult mesajul biblic, mai ales Sfanta Evanghelie. Iisus zice "La Tatal sunt multe lacasuri, daca n-ar fi fost v-as fi spus". Trebuie sa-L credem, vreau din tot sufletul sa cred. Cred Doamne, ajuta necredintei mele.
|