O sa va spun o istorie. Sper sa nu va plictisesc si sa nu ma pierd in detalii.
Acum 4 luni am descoperit un tinar. Frumos foc. S-a facut ca ne-am apropiat. Si am gasit inauntrul acestei fatade un suflet chinuit... Pe cat e de frumos, pe atit e de chinuit... Baiatul are 25 de ani. Sportiv de performanta. Din asta traieste, altceva nu stie sa faca. Un baiat cu un fond bun, un suflet cald si.. culmea, in ciuda a ceea ce va voi povesti in continuare despre el, un suflet curat si bun... si.. naiv.
Insa... sufletul ii este acoperit de patimi. Patima alcoolului, patima jocurilor de noroc.. Patima autodistrugerii, intr-un cuvant. Isi risca tot viitorul. Depresiv, deznadajduit... Suparat crunt pe Dumnezeu, pe care il reneaga... A avut in viata cateva intamplari care TEORETIC ii justifica atitudinea ( spun teoretic, pentru ca scuza asta e doar a lui, a unui necredincios, insa din punctul meu de vedere renegarea lui Doamne-Doamne nu are justificare).
La ceva timp dupa ce am ajuns in intimitatea acestui baiat, si i-am aflat problemele, m-am trezit spunind, copleshita de starea in care el se afla... "Doamne, ajuta-ma sa il ajut cumva... " . Si de aici a inceput... Imediat am avut raspunsul, il pot ajuta rugandu-ma pentru el... Am inceput sa ma rog sa il ierte Dumnezeu, sa il scape de patimi... sa il vindece. Eu una am inteles ca baiatul este bolnav.
Lumea din jurul meu (laici) , fara exceptie, considera ca nu are scapare.... Ca din astea nu scapi. Eu... o tin pe a mea... ca daca vrea Dumnezeu, orice e posibil. Absolut orice lucru bun. Am mers la parintele meu duhovnic, si am pus la cale planul de lupta.... Dinsul mi-a spus sa citesc Acatistul Acoperamintului, si sa dau acatiste si la minastiri pentru el, ca sa se roage cei cu mai multa putere... Intre timp eu am inceput sa ma rog sa-i dea Dumnezeu, pe langa iertarea pacatelor, sa-l aduca la credinta. Sa-i dea vindecare, luminarea si linistirea sufletului si a mintii PRIN CREDINTA. M-am gandit ca daca-i da Dumnezeu credinta, daca-l aduce pe calea asta... ar fi cel mai bine.. ar scapa si de patimi, si ar castiga si binecuvantarea, minunea credintei in Dumnezeu...
Pot sa va spun ca lupta e grea, vrajmasul e suparat rau pe ceea ce incerc eu sa fac, si pe baiatul asta vrajmasul il tine prin niste legaturi foarte puternice, insa... eu nu deznadajduiesc. Vorba parintelui meu duhvonic, poate o sa trebuiasca sa ma rog luni si ani pentru el.
Ce dubiu am eu acuma... si vreau sa aflu parerea celor avizati... Acuma.. dupa cum noi bine stim, Dumnezeu a lasat si liberul arbitru... Noi mergem catre Dumnezeu prin vointa noastra proprie, El ne lasa sa alegem daca vrem sau nu sa-L iubim... bine, este adevarat, cu mine, de exemplu, sau cu mama mea, Dumnezeu a facut in asa fel incat la un moment dat, intr-o anumita situatie, sa alegem sa ne indreptam catre El. Si asta a fost. Eu ma intreb acum... e bine sa ma rog sa-i dea Dumnezeu baiatului credinta in El? Poate ca Dumnezeu asteapta ca baiatul asta sa o ceara el singur, sa il cheme... si atunci o sa vina Dumnezeu la el... Eu ma gandesc ca Dumnezeu o sa faca o minune si o sa-l faca pe baiat sa se indrepte catre Dinsul...
Nu stiu cum sa fac mai bine.... O sa ma opresc aici cu istorisirea... ideea de baza cred ca ati inteles-o, si o sa fiu pe faza ca sa vad ce mai spuneti voi....
Va multumesc pentru sprijin. Doamne-Ajuta!
|