[adam000]

In scoala omul nu isi insuseste numai cunostiintele diferitelor materii (matematica, chimie, romana, etc) care il vor ajuta sa gandeasca, ii vor modela gandirea (in aceasta priviinta, niste parinti cu un anumit nivel ar putea sa faca fata simplu pt HS).
Cel mai important dobandeste abilitati si isi insuseste deprinderi de relationare cu mediul. Cu fiecare experienta a unei noi materii / noi profesori, etc - scoala ii transmite copilului cate un nou mesaj, iar copilul integreaza acel mesaj in contextul semenilor sai (raportandu-se la colegi in primul rand - de aceea sint importanti colegii de varsta lui, la experienta sa proprie anterioara si la sugestiile si modelarea adultilor semnificativi cu rol de model) si isi formuleaza propriile concluzii (un fel de meta-materie cu care pleaca din scoala in viata). Chiar tu, Lore, dadeai exemplul unei astfel de concluzii (incluzand abilitatile formate) pe care ti-ai format-o ca rezultat al experientei tale (si al modului cum tu in particular ai integrat experientele pe care TU le-ai avut in scoala cu ACEL sistem de invatamant la care ai participat) - de ex tu spuneai ca in scoala ai invatat ca "nu e important sa stii toata materia, importante sa stii sa cauti informatia de care ai nevoie intr-un timp scurt".
Alt exemplu: Florin spunea despre comentariile sterile de invatat fortat - de exemplu si acestea ar putea avea un rol formator benefic in sensul ca invata copilul rabdarea si faptul ca in viata va trebui sa faca si lucruri sterile, care nu ii plac sii ii va dezvolta abilitatea de a se forta sa faca/invete si ce nu ii place, etc.
Acestea sint exemple ale meta-cunostiintelor pe care le inveti din scoala. Acestea sint (cred) mai importante in formarea copilului pentru a se descurca in viata.
Toate aceste lucruri si situatii din scoala, fiecare in parte transmite un mesaj copilului, il invata ceva. Cu cat mai multe experiente variate (chiar si sisteme de invatamant diferite la care sa participe), cu atat mai adaptat si mai invatat va fi copilul, mai pregatit pt a infrunta orice situatie.
Fiecare din aceste experiente si abilitatile insusite, vor contribui de fapt mai departe la dezvoltarea psiho-emotionala, la maturizarea si integrarea personalitatii lui.
Ca pina la urma dezvoltarea lui psiho-emotionala va conta cel mai mult pt cat va fi in stare sa faca in viata. Pentru asta ar trebui sa-l pregateasca scoala si in acest sens i-ar putea oferi copilului cu mult mai mult decat mediul de interactiune restrans de acasa.

Despre coloana vertebrala duhovniceasca, nu cred ca parintii pot face/contribuii ei cu ceva in acest sens, intrucat cele duhovnicesti sint relevate de Dumnezeu, nu de om (parinti). In mod particular, doar pt ca sotul tau este preot Lore, intradevar el ar putea face ceva in acest sens pt copii datorita harului primit la hirotonie. Insa pt parintii "obisnuiti", acestia pot cel mult sa ii invete pe copii niste valori morale solide (cu exemplul lor practic) insa cunoasterea si dorirea spre Dumnezeu ei nu le-o pot da copiilor (copii trebuie sa o caute singuri - sa fie printre cei ce vor auzi glasul Lui).