"Sa lungim vederea pana dincolo de zarea acestei vieti, pana la cealalta imparatie"

Cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Nicolae Balan, Mitropolitul Ardealului, Parintele Arsenie a tinut predici si conferinte chiar si in sate, mai intai in Tara Fagarasului, apoi mai departe, in Tara Barsei si Marginimea Sibiului si in alte localitati transilvanene, sfatuind credinciosii si preotii pentru imbunatatirea lor spirituala. Spunea: "Misiunea preotului este de a salva ceea ce se poate salva, de a propovadui raspicat vointa lui Dumnezeu, Cel in Treime, dupa Predania Bisericii, pe Hristos cel cu Cruce, sufletelor; de a ajuta pe cei credinciosi sa se mantuiasca, de a-i scoate din mijlocul raului, la mantuire".

Vara, la Sambata



Era ferm impotriva pacatului, pe care il sanctiona cu severitate. Avea constiinta ca neamul romanesc trebuie trezit la o viata crestina. Uneori, spunea fara ocolisuri, pe fata, faptele oamenilor. Ii certa pe oameni pentru pacatele lor, dar ii si mangaia: "Cat suntem infasurati in trup, suntem destul de legati intr-o intelegere trupeasca a vietii. Dar cand vom scapa de muritorul acesta de pe noi, atunci cu mare recunostinta vom multumi lui Dumnezeu pentru toate incercarile la care ne-a supus cat eram in lume. Prin urmare, sa lungim vederea pana dincolo de zarea acestei vieti, pana la cealalta imparatie, ca altfel nu putem pricepe necazurile vietii acesteia si nepricepand-o pe aceasta prin cealalta, n-o putem rabda. Dar daca o intelegem asa cum este, pe una in legatura cu alta, atunci oricat ar fi de necajita capata o valoare nepretuita. Si atunci se intampla un lucru minunat: Omul iubeste necazurile si pe toti cei ce-l necajesc indeosebi. De-acum, crestinul sta linistit pe conducerea lui Dumnezeu si vede ca orice cruce a vietii sale e o marturie a iubirii parintesti a lui Dumnezeu. Orice cruce e o treapta a desavarsirii. Deci, daca ne impartasim cu Sfanta Jertfa a Domnului, ne impartasim cu Taina Iubirii supreme a lui Dumnezeu, impartasire care, printre alte daruri, are si pe acesta: ca ne ridica de la intelegerea prunceasca a vietii, la intelegerea pe care o avea Iisus, in temeiul careia Ii suntem urmatori convinsi si linistiti, oricat de nelinistita ar fi marea vietii de aici. Stim Cui credem si stim Cine-i la carma!".
Lumea il iubea si il astepta cu nerabdare. Parintele spunea raspicat: "Vin vremuri grele". Si asa a fost. Tavalugul necazurilor a trecut peste tara noastra. Zicea Parintele Arsenie: "Daca Dumnezeu va voi sa mancam din cazanul celor fara Dumnezeu, vom manca si din acesta, pentru ca oamenii s-au indepartat de Dumnezeu".
Ii indemna pe oameni sa nu mai faca pacate, pentru a nu atrage mania lui Dumnezeu asupra lor. Le spunea sa conceapa copiii in curatenie, cu rugaciune, cu post si spovedanie, sa mearga la biserica, sa nu mai lucreze duminica si in sarbatori, ca e mare pacat sa furi lui Dumnezeu ziua lui de rugaciune. Oamenii isi fac randuielile lor, netinand seama de poruncile lui Dumnezeu, si atunci Dumnezeu ingaduie sa vina necazurile peste om, ca sa inteleaga ca este pe o cale gresita, ca s-a departat de El cu viata, cu faptele, cu rugaciunea, cu cinstirea Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, cu prezenta la Sfanta Liturghie, ca a uitat sa se spovedeasca si sa se impartaseasca.