Citat:
În prealabil postat de maria25
Multumesc pentru sugestii.
Tin sa precizez ca nu fac parte din majoritatea femeilor care isi folosesc copilul ca pe o arma si urla prin tribunale dupa bani. Nu sunt de acord cu asta.
Am facut tot ce am putut pentru baiatul meu, cum poti tu sa imi cunosti durerea si adevarul din sufletul meu? Faptul ca nu am scris aici tot, asta nu inseamna ca nu imi pare rau si ca nu ma caiesc.
Am venit pe acest forum in genunchi, epuizata din toate punctele de vedere... Mi-am spus povestea si amarul. De unde stii tu ca nu imi plang amarul din suflet zi de zi sau cum ma caiesc? Nu trece o zi fara o frantura din trecut. Este greu si mi-am plans de mila destul de mult, insa asta nu ma face o manipulatoare si un om care se autocompatimeste continuu. Sunt totusi multi ani de atunci. Sunt un om care se taraste inainte, pe burta. Unii isi revin repede, altii mai greu.
Tot ce s-a intamplat mi-a deschis larg ochii. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot si sper sa reusesc in tot ceea ce trebuie. Ma intristeaza aceasta conversatie in care simt ca trebuie sa imi prezint argumentele pentru faptele mele...
|
Maria, priveste atent in jurul tau si vei vedea multi oameni tarandu-se inainte, pe burta. Nu esti singura.
Intr-o oarecare masura toti suntem niste mici Iovi. Fiecare este incercat dupa masura lui. Unul pierde avere, altul se imbolnaveste, unul nu are copil, altul il are si e bolnav. Unul e sarac, altul singur. Fiecare are o suferinta. Priveste la suferintele celorlalti si vei vedea in orice clipa un om mai suferind ca tine. Dumnezeu toate le stie si toate le face cum trebuie cu bunatate si dreptate.
Nu trebuie sa prezinti nimic. Nu trebuie, ca ar insemna iarasi sa cauti indreptatiri pentru greseli. Am gresit, e suficient sa spui, fara justificari, fara argumente. Trebuie sa stii Maria ca in fata lui Dumnezeu la judecata nu mergem cu argumente si indreptatiri care sa justifice greselile facute. Invata smerenia.
Ai urmarit micul film postat de mine aici? despre pacat, pocainta si iertare?
Ei bine pacatul cel mai mare este acela de a nu ne pocai. Si atata timp cat ne cautam argumente care sa justifice greselile, inseamna ca inca nu ne-am pocait. Pocainta inseamna smerenie, inseamna infrangerea mandriei, inseamna a recunoaste ceea ce suntem. Cand vom reusi aceasta atunci nu vom mai vedea greselile celorlalti ci doar pe ale noastre.
"“- Parinte, la ce se refera unii atunci cand spun ca in Sfanta Scriptura nu exista indreptatire?
- Se refera la faptul ca, intr-un anumit mod, indreptatirea nu este justificata.
- Parinte, atunci cand ma indreptatesc, dupa aceea cuget ca indreptatirea nu este proprie monahului.
- Nu numai ca nu este proprie monahului, ci ea nu are nici o legatura cu viata duhovniceasca. Trebuie sa inteleg ca atunci cand ma indreptatesc, ma aflu intr-o stare duhovniceasca gresita. Tai comuniunea cu Dumnezeu si ma lipsesc de harul dumnezeiesc, pentru ca acesta nu vine intr-o stare duhovniceasca gresita. Din clipa in care omul justifica cele nejustificabile, se instraineaza de Dumnezeu. Intra izolator, cauciuc intre om si Dumnezeu. Poate trece curentul prin cauciuc? Nu. Se izoleaza. Nu exista un izolator mai puternic pentru harul lui Dumnezeu ca indreptatirea de sine. Este ca si cum ai ridica un zid prin care te desparti de Dumnezeu, prin care tai orice legatura cu El." Par. Paisie Aghioratul
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...m-si-dumnezeu/
Maria, cauta un duhovnic, spovedeste-te, cauta-ti familia, cere-ti iertare pentru greselile din trecut si porneste mai departe cu nadejde in Dumnezeu. Ai sa vezi ca viata ti se va schimba. Pe oamenii care sunt ai Sai, Domnul nu ii lasa!