Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Ca nebunul orb si inconstient iti faci rau in tot felul de moduri:
-faci rau lui Dumnezeu ca sa-ti faci rau
-faci rau sfintilor, dreptilor, mai marilor si mai micilor ca sa-ti faci rau
-faci rau invataturii de credinta, ascultarilor, credintelor, lucrarilor
-iti faci rau direct tie ca sa-ti faci rau
-iti faci rau fiind numai trup ce vrea sa se uneasca cu alt trup sa formeze un singur trup, ingrijindu-se de trup pentru trup ca sa-si strice astfel trupul si avand trupul stricat sa-ti faci mereu raul din grija asta caci deraind de la proDumnezeu la protine si protrup defapt asa iti strici trupul
-iti faci rau folosindu-ti drogul ipocrit al fricii interioare fatarnice, calci ascultarea, trufesti, abuzezi, te bagi in jocuri periculoase, te joci cu focul si cu ghiata sau cu caldicismul imoral si lingusitor, ajungi sa-ti permiti sa calci drepturile altora pana si cele ale Lui Dumnezeu, barfesti,judeci, minti, profiti de altii, denigrezi pentru ipocriznie si fatarnicie periculoasa care-ti declanseaza pe interior drogul fricii ce te albeste ca pe justitiarii ce-si acopera pradaciunile si faradelegile lor cu tupeul de a judeca si condamna pe altii, drog murdar si pervers cu care te hranesti si te lauzi de para ai avea curajul cel bun al ascultarii sau al dreptului cand defapt tu nu crezi si nu asculti ci-ti iei mereu si-ti iei mereu crezand ca-i bine sa-ti iei fara sa-ti fi dat cineva proprietar voie si asa-ti iei sfintenii si pacate tot timpul fara sa fii constient cu ochii cu mainile cu urechile si lundu-ti tot mai mult te droghezi si te anesteziezi cu aceasta frica si cu minciuna inchipuindu-te sfant vrednic cand defapt esti arogant si nerecunoscator si iata ca si asa iti faci rau apartinand de furnizorii de astfel de droguri viclene si desfranate, de aluatul asta periculos cu care esti fix in contra Duhului caci te pleci altor dumnezei straini si mincinosi sau te pleci si te umilesti si te batjocuresti tie insuti in loc sa-ti faci smerenia si umilinta si toate rusinile neputintei fata de adevaratul Dumnezeu care te iubeste si pe care-L inseli din obijnuinta ca-n traditia casnicilor si preaapropiatilor doar ca te joci cu focool si sa-ti faci rau inchipuindu-ti si crezand ca-ti faci bine nepricepand ca te autotzepuiesti ca fraierul cazand in lucrarea satanei si devenind diavol dependent de drog ca un alcoolic si fumator al fricii ipocrite si ascunse din a carei simtire interioara iti rezulta bucuria nascultarii cu sfidare si curaj nebun si nesabuit cu care te lauzi ca smintisorii ce indraznesc ca fakirii lui Izabela sa se tzepuiasca si sa se creada un fel de asceti carora le lipseste asc-ul devenind defapt fuckereti fatarnici si ipocriti ce se dau mari si se cred victime nedreptatite si vrednice...
-faci rau fetelor, animalelor si mai micilor pangarind ca sa-ti faci rau
-iti faci rau fugind de munca si Harnicie ca dracool de cruce si tamaie
-iti faci rau alegand raul si dandu-te lumii sau sefilor ei diavolii vazuti sau oculti ca sa-ti faci rau tepuindu-te ca-s buni si ca-ti faci bine, ca te eliberezi de ascultare, de insistenta ispitei tradarii, de istov, de munca, slavindu-te in desert ca ai gasit solutia la grijile vietii si pacea prin tradare, coabitare si colaborationism complice, mintindu-te ca desi alegi sa te dai celui rau totusi iti e bine, esti bun si-ti va fi bine
-iti faci rau tzepuindu-te cu raul, cu faradelegile, cu pacatele cu greselile si cu neascultarea tzepuindu-te ca tzi-e bine si ca-ti faci bine si-ti va fi bine
-te iei din trecut si drackaplecandu-te si la alti ”dumnezeidoli” lingushtind ”fericit” in promisscuitate dansand cu lupii moralisti justitiari ai sanepidului descarcerat te dai din viitor in prezent in obijnuinta ca o traditie temporala si simti ca ti-e bine, ca esti bun si-ti va fi bine nepricepand ca iti dai o ”sfintenie” veche, un trecut, o istorie in care te-ai simtit bine neascultand

De la atat rau cat iti faci necontenit cu constiinta smintita aparandu-ti banii, in toate felurile, fara sa fi constient de lipsa asta de constiinta, deci facandu-ti rau cu insistenta, ambitie si incapatanare continuanta la nesfarsit te apuca in mod firesc niste simtiri rele, te ia bolile, lumea, raul, dracii, moartea, toate chinurile, cum altfel dupa formula corecta care zice ca daca-ti faci rau atunci sigur iti va fi rau si ajungi in rau pana la urma adica in iad.

Desi e maxima prostie si rusine sa persisti, si cu toate astea tu nu te umilesti, nu te smeresti, nu te rusinezi ci mai bine te dai mare si te mandresti sa nu se vada rusinea si te lauzi si te grozaversti dandu-te tot mai viteaz si curajos nesabuit in timp ce continui sa-ti faci rau ca sa nu se vada si sa nu se stie prostia maxima in care te scufunzi caci prostul daca nu e si fudul parca nu e prost destul.

Ajuns in durerile cele mai rele de la raul pe care ti-l faci mereu din necredinta, de frica mortii si grijilor arunci vina pe altii si generalizand aluneci si deraiezi pana acolo de-L invinovatesti mai ales pe Dumnezeu.

Apoi de frica smintita insuflata de furia stapaniilor lumii si de ghinioane si necazuri, de inevitabilul rau care vine si te ia repeti invinovatirea la adresa lui Dumnezeu, lepadandu-L, hulindu-L, defaimandu-L, denigrandu-L, facandu-I rau de frica, de aceasta frica smintita in care te simti rau si-L acuzi, Il tot acuzi in mod reflex reprosandu-I si vrandu-I raul.

Pe scurt, ramai cu frica smintita, acuzarea in starea rea reprosiativ-revendicativa si mintindu-te ca-ti faci bine ti se pare ca te simti bine si ca ti-e bine si ca-ti va fi bine insa defapt iti faci rau, te tzepuiesti si lovesti in ce ai mai sfant, in Dumnezeu, in ascultarea, in credinta in El, in iubire... amarandu-L.

De ce? Pentru ca in vrere te-ai obijnuit sa iei sfintenia ca merele din copacul cunostiintei sustinand ca ti-e bine, ca-ti va fi bine, ca o sa fie bine desi in mod evident tu iei, adica furi mintindu-te ca faci bine.

Deci de frica smintita iti faci rau, dai vina pe altii, generalizezi si ajungi sa invinovatesti mereu cu ura criminala pe Dumnezeu, facandu-ti si mai rau caci facand rau lui Dumnezeu defapt tie iti faci mai rau, si iata te-ai autotzepuit, te-ai autoispitit si te-ai autorispit si distrus pierzandu-te intro lucrare reflexa repetitiva egoista mincinoasa ipocrita credula ca un naiv care se minte mereu sustinand ca desi-si face rau ii este bine, este bun si-i va fi bine negand evidenta si consecintele pe care orice prost le intelege care ne spun ca daca iti faci rau atunci sigur iti va fi rau. Cum altfel? De ce nu crezi?

Dumnezeu-Iubirea curata si jertfelnica in ascultare inseamna cu totul si cu totul altceva!