Cum este in Athos? Experiente personale

[RappY]

În prealabil postat de RappY

Bineînțeles ar fi o mare minune să se facă o a 21-a mănăstire în Athos când nu s-a mai înființat una de peste 600 de ani, și grecii au zis că nu se va mai înființa o mănăstire nouă vreodată. Ce să zică și grecii care au 17 și nu le ajunge? Le-au luat și mănăstirea georgienilor, au dat afară și ruși, dacă e după ei n-ar trebui să primim nimic, doar să le dăm.

Am zis peste 600 de ani aici, dar de fapt Mănăstirea Stavronikita a fost înființată în 1530, deci acum 500 de ani.

Chiar nu înțeleg de ce nu au făcut Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, sau chiar Mircea cel Bătrân sau Alexandru cel Bun o mănăstire românească la Athos. Cât a ajutat Ștefan cel Mare mănăstirea bulgarilor sau Neagoe Basarab mănăstirea sârbilor, dar nu au putut să facă o mănăstire și pentru noi.

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Am zis peste 600 de ani aici, dar de fapt Mănăstirea Stavronikita a fost înființată în 1530, deci acum 500 de ani.

Oricum ai punctat esența, auzeam și un mesaj destul de cinic precum că românii au deja o mănăstire că Prodromu e cât o mănăstire și gata nu le mai trebuie alta.

Dacă nu îngăduia Ceaușescu să se revigoreze viața monahală pe Athos cu monahi plecați din Moldova, ne furau și schiturile grecii, așteptau să moară ultimul stareț român și acaparau.

În prealabil postat de RappY

Chiar nu înțeleg de ce nu au făcut Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, sau chiar Mircea cel Bătrân sau Alexandru cel Bun o mănăstire românească la Athos. Cât a ajutat Ștefan cel Mare mănăstirea bulgarilor sau Neagoe Basarab mănăstirea sârbilor, dar nu au putut să facă o mănăstire și pentru noi.

Am ascultat ieri acatistul Sfântului Ștefan cel Mare:

https://doxologia.ro/acatistul-sfant...tefan-cel-mare

Bucură-te, că și în Transilvania și Muntenia ai zidit locașuri sfinte;
Bucură-te, că prin acestea ai întărit credința și unitatea neamului tău;
Bucură-te, că Mănăstirea Zograful ai ctitorit-o cu multă dragoste creștinească;

Domnitorii români au greșit că nu au făcut special o mănăstire cu port și cu tot ce-i trebuie, pentru care să lase testament clar, chiar legătură de blestem dacă se va fura de la români.

Dacă se adunau toate daniile date de români către Athos într-o singură mănăstire, aceea probabil că strălucea mai mult decât cea rusească.

[RappY]

Poate cel mai bun moment pentru întemeierea unei mănăstiri românești ar fi fost în timpul lui Nicolae Alexandru (1352-1364) sau al fiului său Vlaicu Vodă (1364-1377). Țara Românească era în ascensiune politică, vine Sf. Iachint în Argeș (1359-1372), sora lui Nicolae, Sf. Teofana, fusese căsătorită cu țarul bulgar, eram în legături bune cu Bizanțul dar și cu Serbia lui Ștefan Dusan (care de fapt controla Muntele Athos în acea vreme), Nicodim venise la noi în țară (1370), Cutlumuș era considerată practic lavră românească (Vlaicu Vodă și Hariton, mitropolitul Țării Românești, erau considerați ctitori la Cutlumuș), încă se construiau mănăstiri (Pantocrator în 1357, Simonos Petras în 1368, Dionisiu în 1370), ucenicii școlii de la Târnovo erau la noi în țară, otomanii nu erau încă o mare primejdie (înainte de bătălia de pe Marița 1371). Deci practic 1350-1370 era fereastra ideală.

Și cu toate astea... nicio corespondență, nicio decizie, nicio dovadă că măcar s-ar fi încercat ceva în această privință. Doar danii pentru toată lumea.

E drept că a fost o fereastră destul de mică. Sofia cade în 1385, este bătălia de la Kosovo în 1389, bătălia de la Nicopole în 1396, și apoi poate nu mai e timpul așa de prielnic. Într-adevăr, din acest timp, doar Stavronikita se mai înființează în 1530, dar oare ne-ar mai fi lăsat pe noi otomanii să ne înființăm o mănăstire sub ocupația lor? Să nu uităm că mitropoliile românești erau considerate ultimele în ierarhia mitropoliilor, nu pe merit, ci pentru că eram sub suzeranitate otomană și nu voiau să ne dea vreun drept în plus. De fapt, nici grecii nu prea voiau să ne dea nimic, doar veneau să cerșească danii și mănăstiri închinate.

În orice caz, cred că nici noi nu am știut să cerem. Nu există dovezi că s-a încercat vreodată ceva.

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Și cu toate astea... nicio corespondență, nicio decizie, nicio dovadă că măcar s-ar fi încercat ceva în această privință. Doar danii pentru toată lumea.

În orice caz, cred că nici noi nu am știut să cerem. Nu există dovezi că s-a încercat vreodată ceva.

Singura miză ar fi să nu se piardă și ultimele așezăminte românești, crezi că nu și-ar fi băgat coada și pe acolo dacă n-ar fi trimis Ceaușescu călugări de la Neamț se alegea praful și de celelalte așezăminte.

Asta e uneori Dumnezeu lucrează prin cine nu te aștepți și alții de la care te aștepți nu fac mare lucru.

[RappY]

În prealabil postat de Iorest

Singura miză ar fi să nu se piardă și ultimele așezăminte românești, crezi că nu și-ar fi băgat coada și pe acolo dacă n-ar fi trimis Ceaușescu călugări de la Neamț se alegea praful și de celelalte așezăminte.

Asta e uneori Dumnezeu lucrează prin cine nu te aștepți și alții de la care te aștepți nu fac mare lucru.

Oricum tot comuniștii distruseseră monahismul prin decretul 410/1959, dar l-a apucat naționalismul pe Ceaușescu. E bine că a trimis oricum, că ne-am fi pierdut și schiturile da. Plus că a trimis acolo sfinți.

O să vedem ce o să fie în viitor, deocamdată nu e prioritatea nimănui deși chiar și grecii au zis că Prodromu este acum la un apogeu istoric. E treaba Patriarhiei să aducă aceste lucruri în discuție când se va putea.

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Oricum tot comuniștii distruseseră monahismul prin decretul 410/1959, dar l-a apucat naționalismul pe Ceaușescu. E bine că a trimis oricum, că ne-am fi pierdut și schiturile da. Plus că a trimis acolo sfinți.

Nicolae Ceauşescu s-a întâlnit cu călugări români de pe Muntele Athos, la 27 martie 1976, cu ocazia vizitei de stat efectuată în Grecia, relatează Ion Brad, ambasador al României la Atena în perioada 1973-1982.

https://adevarul.ro/stiri-locale/con...i-1705329.html

În memoriile sale, Brad relatează acest moment: „...Întorşi la palatul prezidenţial, protocolul stabilit în prealabil mai suferea o abatere: Nicolae Ceauşescu primea vizita a trei călugări români de la muntele Athos. Fusese tot ideea mea şi n-a fost rea deloc. Cei trei bătrâni, trecuţi fiecare de 70 de ani, arătau încă palizi, după postul îndelungat al Paştilor care se apropiau, dar se ţineau bine pe picioare, obişnuiţi cu drumurile grele de munte.

„Sânge proaspăt“ de călugări tineri

Veniamin Popa, stareţul mai puţin simpatic de la schitul românesc Prodromul, era mai subţirel şi agil ca o vulpe.

Dimitrie Trihenea, originar din părţile Sibiului, înalt, drept şi bine legat, avea aliura unui oier cu turme bogate. Fusese până nu de mult stareţ al mănăstirii Zografou, reconstruită de Ştefan cel Mare.

Dar câţiva călugări bulgari, răzvrătiţi, încălcând regulile monahale, l-au ameninţat că-l aruncă de pe stânci şi l-au alungat din post. Acum locuia, împreună cu un copământean al său, la schitul Sf. Ipatie, care ţinea de mănăstirea Vatopedu-«micul Paris» al Sfântului Munte.

Al treilea călugăr se numea Neofit Negară, basarabean de origine, personajul cel mai dinamic şi descurcăreţ pe care aveam să-l cunosc mai bine doar în toamna lui 1976... Pe rând, toţi trei, i-au prezentat şefului statului român preocupările şi necazurile lor, ţinând să laude – ca să audă toţi pereţii palatului buna lor colaborare cu fraţii greci, dar şi dorinţa de a primi din România «sânge proaspăt», călugări tineri, să mai salveze ceva din aşezămintele şi valorile spirituale româneşti. şi câteva obiecte de lemn – un potir, o cutie plină de smirnă şi tămâie – cioplite de mâinile meşterilor de la Sfântul Munte. Iar acesta le-a promis sprijinul cultelor din România şi ne-a dat, lui Macovescu şi mie, sarcina să ne ocupăm de toate aceste chestiuni”.

Ajutoare pentru Sfântul Munte

Într-un scurt articol dedicat grijii Patriarhiei Române pentru comunităţile de români de peste hotare aflăm despre „deosebita şi permanenta grijă” pentru aşezămintele româneşti de la muntele Athos, „concretizată prin: demersuri necesare pentru obţinerea aprobărilor pentru stabilirea unui nou grup de patru monahi români din ţară la muntele Athos; preocuparea pentru selecţionarea altor monahi doritori de a se stabili la muntele Athos; trimiterea de alimente, îmbrăcăminte şi altor obiecte de inventar pentru monahii români de la muntele Athos; trimiterea în mai 1976 a unei delegaţii a BOR la muntele Athos, ocazie în care monahii români din acele locuri au fost cercetaţi duhovniceşte şi s-a constatat starea în care se află aşezămintele pe care le locuiesc; invitarea în ţară a monahilor Veniamin Popa de la schitul Prodromul, Dometie Trihenea de la chilia Sf. Ipatie şi Neofit Negară de la schitul Lacu, pentru a cunoaşte viaţa monahală din BOR”, scrie Adrian Nicolae Petcu în „Activitatea departamentului cultelor în atenţia Securităţii (1970-1989)“, articol apărut în



Cleopa Ilie, trimis pe Sfântul Munte

La Muntele Sfânt a ajuns în 1977 un grup de monahi de la mănăstirea Sihăstria, format din părinţii Cleopa Ilie, Victorin Oanele, stareţ, şi ierodiaconii Ioanichie Bălan şi Vartolomeu Florea. Ei au vizitat mănăstirile athonite, chiliile şi colibele româneşti, au ţinut predici, au răspuns la problemele duhovniceşti puse chiar de monahii greci, au cercetat pe monahii români aghioriţi, au inventariat elementul românesc din Athos (54 monahi), cu descrieri amănunţite ale aşezămintelor româneşti, pelerinajul lor înregistrând un real succes.

[RappY]

În prealabil postat de RappY

Poate cel mai bun moment pentru întemeierea unei mănăstiri românești ar fi fost în timpul lui Nicolae Alexandru (1352-1364) sau al fiului său Vlaicu Vodă (1364-1377). Țara Românească era în ascensiune politică, vine Sf. Iachint în Argeș (1359-1372), sora lui Nicolae, Sf. Teofana, fusese căsătorită cu țarul bulgar, eram în legături bune cu Bizanțul dar și cu Serbia lui Ștefan Dusan (care de fapt controla Muntele Athos în acea vreme), Nicodim venise la noi în țară (1370), Cutlumuș era considerată practic lavră românească (Vlaicu Vodă și Hariton, mitropolitul Țării Românești, erau considerați ctitori la Cutlumuș), încă se construiau mănăstiri (Pantocrator în 1357, Simonos Petras în 1368, Dionisiu în 1370), ucenicii școlii de la Târnovo erau la noi în țară, otomanii nu erau încă o mare primejdie (înainte de bătălia de pe Marița 1371). Deci practic 1350-1370 era fereastra ideală.

Și cu toate astea... nicio corespondență, nicio decizie, nicio dovadă că măcar s-ar fi încercat ceva în această privință. Doar danii pentru toată lumea.

E drept că a fost o fereastră destul de mică. Sofia cade în 1385, este bătălia de la Kosovo în 1389, bătălia de la Nicopole în 1396, și apoi poate nu mai e timpul așa de prielnic. Într-adevăr, din acest timp, doar Stavronikita se mai înființează în 1530, dar oare ne-ar mai fi lăsat pe noi otomanii să ne înființăm o mănăstire sub ocupația lor? Să nu uităm că mitropoliile românești erau considerate ultimele în ierarhia mitropoliilor, nu pe merit, ci pentru că eram sub suzeranitate otomană și nu voiau să ne dea vreun drept în plus. De fapt, nici grecii nu prea voiau să ne dea nimic, doar veneau să cerșească danii și mănăstiri închinate.

În orice caz, cred că nici noi nu am știut să cerem. Nu există dovezi că s-a încercat vreodată ceva.

Un alt motiv care poate fi invocat și care să scuze voievozii noștri este faptul că primii mitropoliți în Țara Românească nu erau de neam român. Atât Sf. Iachint cât și Hariton erau de neam grec și poate nu s-au gândit ei pentru noi să ne facă o mănăstire românească. Iachint a fost preocupat cu gospodăria țării, a ajutat la înființarea Mitropoliei Severinului (1370) și propășirea monahismului prin Sf. Nicodim. Hariton mai mult stătea prin Sfântul Munte și prioritățile lui par să fie să-și ajute mănăstirea unde era egumen, nu să o facă de alt neam.

De ce nu am avut și noi episcopi români? Pentru că știm că nu se putea. Moldova a încercat, și grecii i-au anatemizat până prin 1401. Deja atunci era târziu.

Este nu numai treaba voievodului să se ocupe cu organizația bisericească dar în special a mitropolitului, și ei fiind amândoi greci, nu au avut în planuri să facă altă mănăstire pentru noi acolo. De fapt, în Țara Românească au fost episcopi greci mult timp. Când a fost primul mitropolit de neam românesc în Țara Românească? Primii trei (Iachint, Hariton, Antim Critopol) erau greci. Despre mitropoliții din secolul XV nu se știe mare lucru. Pr. Păcurariu bănuiește că primul mitropolit de neam român a fost Iosif după căderea Constantinopolului, înscăunat de Vlad Țepeș sau Radu cel Frumos. În secolul XV era deja târziu. Următoarea perioadă propice ar fi fost începutul secolului XVI (Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Nifon, Brancovici, Macarie în Țara Românească). Și atunci sunt sigur că ar fi fost posibil dacă s-ar fi încercat, dar după cum se vede iar avem mitropoliți de alte neamuri (greci și sârbi).

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Un alt motiv care poate fi invocat și care să scuze voievozii noștri este faptul că primii mitropoliți în Țara Românească nu erau de neam român. Atât Sf. Iachint cât și Hariton erau de neam grec și poate nu s-au gândit ei pentru noi să ne facă o mănăstire românească. Iachint a fost preocupat cu gospodăria țării, a ajutat la înființarea Mitropoliei Severinului (1370) și propășirea monahismului prin Sf. Nicodim. Hariton mai mult stătea prin Sfântul Munte și prioritățile lui par să fie să-și ajute mănăstirea unde era egumen, nu să o facă de alt neam.

De ce nu am avut și noi episcopi români? Pentru că știm că nu se putea. Moldova a încercat, și grecii i-au anatemizat până prin 1401. Deja atunci era târziu.

Este nu numai treaba voievodului să se ocupe cu organizația bisericească dar în special a mitropolitului, și ei fiind amândoi greci, nu au avut în planuri să facă altă mănăstire pentru noi acolo. De fapt, în Țara Românească au fost episcopi greci mult timp. Când a fost primul mitropolit de neam românesc în Țara Românească? Primii trei (Iachint, Hariton, Antim Critopol) erau greci. Despre mitropoliții din secolul XV nu se știe mare lucru. Pr. Păcurariu bănuiește că primul mitropolit de neam român a fost Iosif după căderea Constantinopolului, înscăunat de Vlad Țepeș sau Radu cel Frumos. În secolul XV era deja târziu. Următoarea perioadă propice ar fi fost începutul secolului XVI (Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Nifon, Brancovici, Macarie în Țara Românească). Și atunci sunt sigur că ar fi fost posibil dacă s-ar fi încercat, dar după cum se vede iar avem mitropoliți de alte neamuri (greci și sârbi).

Interesant e că sârbii și-au construit Hilandarul

[Marcel_Ionut]

Ca tot ati mai discutat despre athos si tot felul de pelerini va invit sa vedeti aceasta marturie sincera si minunata

https://youtu.be/ZlN9cOzl1cM?si=IqHKz0ev4bs6dm2q