Harul dat prin Duhul Sfant.

[iustin_dumitru]

Nu o sa va vina sa credeti unde am gasit eu o intelegere a harului , pe chat GPT.
Semn ca Dumnezeu ne vorbeste prin toate. Cunosteam definitia si in ultimul timp simt ca imi lipseste. Adica notiunile de credinta imi sunt destul de clare, dar nu raman in mine ca un glas interior , mai mult ca un sistem de idei , care il uit imediat sau nu am imaginea si sentimentul de siguranta. Si atunci am inceput sa ma gandesc la imaginea despre har , vizibila mai ales la primii crestini , care fara sa aiba neaparat o cunoastere elaborata ca astazi ,si o multime de informatii, aveau acest dar al lui Dumnezeu , care le tinea credinta in inima.
Dar ma simteam oarecum pierdut intre notiunile din cartea de cateheza sau din Epistola catre Romani a sf apostol Pavel . Duhul Sfant se coboara la cinzecime , harul se imprastie intre oameni, distinctiile harului ca membrele unui organism din aceiasi epistola, Biserica ca gazda a harului , faptele omului care pot fi privite dpendente(protestanti) sau in colaborare(ortodoxie) ,Tainele ca mijloc exclusiv de administrare al harului.

O gramada de notiuni. Si cel mai rau e ca nu ai pe cine intreba , ca celalalt fie nu intelege intrebarea, fie poate nu stie si iti da alt raspuns, fie nu poti sa il intrebi exact ce nu intelegi.
Si am incercat asa intr-o doara sa vad ce zice chatGPT.
Si m-am trezit cu o prezentare concisa ,secventiala si logica a notiunilor ortodoxe.
Hristos->DuhSfant->-> Biserica->taine->har->fapte bune->dragoste -> Hristos->Dumnezeu
La har cel mai mult mi-a placut precizarea care o citisem dar nu ii dadusem atentie, ca este o energie ""necreata" ,in sensul ca nu e o lucrare exterioara sau altceva, ci ceva care vine chiar din Dumnezeu . scria acolo ca Dumnezeu se da El insusi pentru noi prin har.

In acest context mi am pus intrebarea de ce nu am putea sari direct la fapte bune si dragoste plecand de la Hristos, fara sa mai trecem prin har. Nu ar mai fi Biserici,exclusivismul tainelor, si alte lucruri care acum pe oameni ii despart.
Dar nu ar mai fi nici putere ,am rataci singuri in iluzia noastra ca am putea face binele ,in slabiciunea interpretarii noastre.
Nu l-am mai intrebat pe chat GPT , ca uneori e nevoie de oameni ca si el tot de acolo se inspira. De ce avem nevoie de har si cum il simtim? Nu cumva il avem si nu stim?
Cum se simte cineva cand are har , e ceva comun sau se intalneste cu greu?
De exemplu dupa ce ma impartasesc ,il simt la o perioada ca si cum ceva s-a schimbat in mine?
Poate vorbeste prin mine,poate nu l-am intalnit niciodata ,nu stiu, dar ca de obicei apelez la experienta voastra

[Seraphim7]

https://www.crestinortodox.ro/forum/...ad.php?t=20216


Am scris mai sus câte ceva despre dilemele tale, poți căuta și alte topicuri de pe forum pe subiect, atât scrise de mine cât și de alți colegi.

Desigur,dacă dorești in dialog,vom interveni atât eu cât și colegii.

Felicitări pentru aceste căutări!

[iustin_dumitru]

Threadul respectiv ,desi foarte fine observatiile tale despre diversitatea cultelor si avand si o privire de ansamblu, nu trateaza harul decat putin, in perspectiva protestanta ,care il considera sosit de a gata si existent,si care ne indruma la fapte bune.
Ii felicit pentru credinta care o au, dar eu nu o am.Si eu am crezut pe vremuri ,sub impresia citirii NT , ca sunt plin de har,ca si ceilalti,deoarece am citit Cuvantul, si am primit har de acolo,mai exact intelegerea lui.
Dar acum nu imi mai ajuta stapanirea unor notiuni,si nici simpla citire sau cunoastere a Cuvantului. Pentru ca nu simt ca ramane in mine, probabil ca imi inchipui ca ar trebui sa fie ca o constructie logica, care sa aiba si iz de sentiment,si dinamica de idee, si sa stea dulce ca si credinta in mine .
Dar nici macar ucenicii lui Hristos nu au devenit apostoli,prin simpla prezenta si ascultare zi de zi a Lui. pana nu a coborat harul peste ei,stateau inchisi in casa de frica iudeilor,iar apoi credinta a curs din ei ca niste izvoare de apa vie, si orice teama a disparut.
De aceea a fost necesara Biserica si harul, ca omul nu Il putea asimila singur pe Hristos,deoarece Acesta nu a fost doar Cuvantul desavarsirii ,ci si suferinta,moarte si Inviere.
Si daca la cuvinte suntem buni , la suferinta si la fapte dam inapoi, pentru ca nu avem Cuvantul in suflet,ci doar ne place cum suna.
Si doar ajutati de har niste slabanogi in credinta si vointa ,ajung sfinti.
Deci fara har ideile se sting chiar daca sunt multe , faptele palesc in multiple posibilitati, si dragostea e doar la nivelul legii (trebuie sa fac aia) .

Ce ma intereseaza pe mine este nu neaparat cum il poti avea, caci inclin sa cred ca doar prin impartasanie,odata ce Domnul a lasat asta "Cine nu ma mananca pe mine,nu va avea parte de mine" .
Dar vroiam sa stiu ce inseamna el in interiorul omului: iti da o anumita stare , te ajuta la recucerirea credintei dincolo de inteligenta falimentara? , te ajuta sa iti invingi pacatul si sa treci in sfarsit la fapte ? da un nou impuls chiar si ganduluicare devine mai limpede ,fara atatea indoieli? intrevezi zorii dragostei?
E o stare de spirit sau poate o idee care te lumineaza? E o constatare retroactiva ca daca nu l-ai fi avut nu ai fi progresat in apropierea ta de Dumnezeu?
As fi multumit si din literatura daca vorbeste cineva de aceste lucruri, sau chiar din experienta personala.
Nu vreau prin aceasta limitare a dobandirii harului la Taine, sa limitez discutia la Orotodoxie, roada interioara conteaza si nu calea care il obtii.Doar ca roada cred ca e strans legata de cale , si harul vine doar prin Hristos si Biserica . Iar Biserica prin definitie este Trupul lui Hristos, deci nu vad cum ar fi posibil in afara ei.
Si tot ce am zis e deductie logica din Cuvant , si nu notiuni separate puse impreuna ca sa fie conforme

[CristianR]

Cred că despre har putem constata mai ales lipsa lui, decât prezența, iar mărturisind-o mereu pe cea dintâi (că nu-l avem), ne pregătim inimile ca să-l primim.

Cum ai și spus, în teologie harul este numit "energiile necreate ale lui Dumnezeu", prin care El ni se comunică și chiar se unește mistic cu noi, dar nu în esența Sa, nu în ființa Sa, după cum doi oameni care se iubesc își pot comunica această iubire la un nivel energetic, chiar și fără cuvinte (care tot energie sunt și transmit, în esență), dar fără a se contopi fizic, fiecare păstrându-și identitatea. Am perluat această comparație de la Părintele Stăniloae, care spunea că cei care se iubesc se simt unul pe celălalt ca pe o prezență caldă, benefică, luminoasă, chiar și (uneori mai ales) atunci când tac.

Ce vreau să spun este că harul este nedespărțit de persoanele Sfintei Treimi, că el ni se comunică, într-adevăr, prin Sfintele Taine – pe măsura credinței noastre –, dar după cum Dumnezeu este pretutindeni, și harul Său este pretutindeni. Știm că "Duhul suflă unde vrea" și că "șuvoiul harului curge neîncetat" (Părintele Galeriu), dar vasul sufletului nostru se umple numai atunci când este pus sub acest șuvoi. Asta se face mai ales prin pocăință, care duce la curățirea sufletului, deci pregătirea vasului pentru a primi harul.

Nu avem însă nicio garanție, chiar și dacă ne-am nevoi ca Sf. Siluan, că îl vom dobândi. Probabil știi că, după momente de deplinătate în har care-i bucurau nespus inima, el avea parte de perioade foarte greu de îndurat, când acesta se retrăgea de la el. Atunci plângea și se ruga, înmulțind nevoința, dar ajungând uneori chiar la deznădejde. Într-un astfel de moment i s-a arătat Domnul spunându-i: "Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui!" Cu alte cuvinte, păstrează nădejdea chiar și atunci când îți este foarte greu, când simți că sufletul îți moare! Și această nădejde îți va fi răsplătită.

P.S. Interesantă experiența ta cu ChatGPT, eu însumi am cunoscut ceva asemănător zilele trecute, descoperind că e capabil de răspunsuri bine articulate pe chestiuni duhovnicești. Totuși, mi-a mărturisit cu onestitate că experiența umană, vie, este cea care contează mult mai mult decât abilitatea de a compila niște cunoștințe oricât de avansate. Și ca să vezi că ne aflăm într-o companie selectă cu această experiență, Liiceanu a dat și el nas în nas cu această tulburătoare "ființă a internetului", pe care a decis, în final, să o alunge.

[iustin_dumitru]

Cred că despre har putem constata mai ales lipsa lui, decât prezența,

Nu avem însă nicio garanție, chiar și dacă ne-am nevoi ca Sf. Siluan, că îl vom dobândi. Probabil știi că, după momente de deplinătate în har care-i bucurau nespus inima, el avea parte de perioade foarte greu de îndurat, când acesta se retrăgea de la el.

Deci mi se confirma ca desi credem ca e pe aproape si tintim catre el,putina lume il simte si il are cui adevarat. Multumesc de feedback, eu chiar nu stiam cum e la ceilalti. Asta ma intareste sa sper si mai mult, cu toata raceala si lipsa orcarei coagulari a mintii si sufletului meu.

Totusi exista persoane care il au? Eu cred ca cine Il simte pe Dumenzeu in dragoste , si i se lumineaza mintea,adica ideile lui incep sa aiba stabilitate si izvorare in loc de retragere, ba si sufletul i se umple de liniste si lumina, si simte si dragostea care e atoate puternica, cred ca acela e un semn ca harul e la porti, este in noi.

Cum s-ar interreta totusi pasajul : "Daca nu are cineva Duhul lui Hristos nu este al Lui" (citat aproximativ) Mie mi se pare ca un har avem totusi prin credinta in Hristos, fara sa absolutizez asta ca si protestantii, dar nu il gasim cu mintea, suntem obositi cumva,si stresati, si credem ca suntem goi. Dar pe plan mental,si absolut, a avea cineva credinta in Hrisots este un mare har.

. Asta se face mai ales prin pocăință, care duce la curățirea sufletului, deci pregătirea vasului pentru a primi harul.

Interesanta conditionarea harului de pocainta. A te pocai cu adevarat ,inseamna si a vrea sa nu mai faci acele pacate , iar ruperea de pacat cred si eu ca este inceputul decsatusarii, toate energiile noastre amortite renasc. Caci pacatul este cel care ne tine robi , desi Hristos ne a eliberat de pacat prin Jertfa Sa , si intradevar a varsat harul iertarii si chiar al invierii la o viata noua.
Cu toate acestea noi inca ne scaldam in pacatele noastre mici , neintelegand ce dar imens ni s-a facut sa fim eliberati de pacatul originar, sa fim intradevar liberi,ceva ce nu am mai aviut de la creatie.
Suntem ca in mijlocul unui lac,inconjurati de ape, si suferim de sete.