Harul dat prin Duhul Sfant.

[iustin_dumitru]

Nu o sa va vina sa credeti unde am gasit eu o intelegere a harului , pe chat GPT.
Semn ca Dumnezeu ne vorbeste prin toate. Cunosteam definitia si in ultimul timp simt ca imi lipseste. Adica notiunile de credinta imi sunt destul de clare, dar nu raman in mine ca un glas interior , mai mult ca un sistem de idei , care il uit imediat sau nu am imaginea si sentimentul de siguranta. Si atunci am inceput sa ma gandesc la imaginea despre har , vizibila mai ales la primii crestini , care fara sa aiba neaparat o cunoastere elaborata ca astazi ,si o multime de informatii, aveau acest dar al lui Dumnezeu , care le tinea credinta in inima.
Dar ma simteam oarecum pierdut intre notiunile din cartea de cateheza sau din Epistola catre Romani a sf apostol Pavel . Duhul Sfant se coboara la cinzecime , harul se imprastie intre oameni, distinctiile harului ca membrele unui organism din aceiasi epistola, Biserica ca gazda a harului , faptele omului care pot fi privite dpendente(protestanti) sau in colaborare(ortodoxie) ,Tainele ca mijloc exclusiv de administrare al harului.

O gramada de notiuni. Si cel mai rau e ca nu ai pe cine intreba , ca celalalt fie nu intelege intrebarea, fie poate nu stie si iti da alt raspuns, fie nu poti sa il intrebi exact ce nu intelegi.
Si am incercat asa intr-o doara sa vad ce zice chatGPT.
Si m-am trezit cu o prezentare concisa ,secventiala si logica a notiunilor ortodoxe.
Hristos->DuhSfant->-> Biserica->taine->har->fapte bune->dragoste -> Hristos->Dumnezeu
La har cel mai mult mi-a placut precizarea care o citisem dar nu ii dadusem atentie, ca este o energie ""necreata" ,in sensul ca nu e o lucrare exterioara sau altceva, ci ceva care vine chiar din Dumnezeu . scria acolo ca Dumnezeu se da El insusi pentru noi prin har.

In acest context mi am pus intrebarea de ce nu am putea sari direct la fapte bune si dragoste plecand de la Hristos, fara sa mai trecem prin har. Nu ar mai fi Biserici,exclusivismul tainelor, si alte lucruri care acum pe oameni ii despart.
Dar nu ar mai fi nici putere ,am rataci singuri in iluzia noastra ca am putea face binele ,in slabiciunea interpretarii noastre.
Nu l-am mai intrebat pe chat GPT , ca uneori e nevoie de oameni ca si el tot de acolo se inspira. De ce avem nevoie de har si cum il simtim? Nu cumva il avem si nu stim?
Cum se simte cineva cand are har , e ceva comun sau se intalneste cu greu?
De exemplu dupa ce ma impartasesc ,il simt la o perioada ca si cum ceva s-a schimbat in mine?
Poate vorbeste prin mine,poate nu l-am intalnit niciodata ,nu stiu, dar ca de obicei apelez la experienta voastra

[Seraphim7]

https://www.crestinortodox.ro/forum/...ad.php?t=20216


Am scris mai sus câte ceva despre dilemele tale, poți căuta și alte topicuri de pe forum pe subiect, atât scrise de mine cât și de alți colegi.

Desigur,dacă dorești in dialog,vom interveni atât eu cât și colegii.

Felicitări pentru aceste căutări!

[iustin_dumitru]

Threadul respectiv ,desi foarte fine observatiile tale despre diversitatea cultelor si avand si o privire de ansamblu, nu trateaza harul decat putin, in perspectiva protestanta ,care il considera sosit de a gata si existent,si care ne indruma la fapte bune.
Ii felicit pentru credinta care o au, dar eu nu o am.Si eu am crezut pe vremuri ,sub impresia citirii NT , ca sunt plin de har,ca si ceilalti,deoarece am citit Cuvantul, si am primit har de acolo,mai exact intelegerea lui.
Dar acum nu imi mai ajuta stapanirea unor notiuni,si nici simpla citire sau cunoastere a Cuvantului. Pentru ca nu simt ca ramane in mine, probabil ca imi inchipui ca ar trebui sa fie ca o constructie logica, care sa aiba si iz de sentiment,si dinamica de idee, si sa stea dulce ca si credinta in mine .
Dar nici macar ucenicii lui Hristos nu au devenit apostoli,prin simpla prezenta si ascultare zi de zi a Lui. pana nu a coborat harul peste ei,stateau inchisi in casa de frica iudeilor,iar apoi credinta a curs din ei ca niste izvoare de apa vie, si orice teama a disparut.
De aceea a fost necesara Biserica si harul, ca omul nu Il putea asimila singur pe Hristos,deoarece Acesta nu a fost doar Cuvantul desavarsirii ,ci si suferinta,moarte si Inviere.
Si daca la cuvinte suntem buni , la suferinta si la fapte dam inapoi, pentru ca nu avem Cuvantul in suflet,ci doar ne place cum suna.
Si doar ajutati de har niste slabanogi in credinta si vointa ,ajung sfinti.
Deci fara har ideile se sting chiar daca sunt multe , faptele palesc in multiple posibilitati, si dragostea e doar la nivelul legii (trebuie sa fac aia) .

Ce ma intereseaza pe mine este nu neaparat cum il poti avea, caci inclin sa cred ca doar prin impartasanie,odata ce Domnul a lasat asta "Cine nu ma mananca pe mine,nu va avea parte de mine" .
Dar vroiam sa stiu ce inseamna el in interiorul omului: iti da o anumita stare , te ajuta la recucerirea credintei dincolo de inteligenta falimentara? , te ajuta sa iti invingi pacatul si sa treci in sfarsit la fapte ? da un nou impuls chiar si ganduluicare devine mai limpede ,fara atatea indoieli? intrevezi zorii dragostei?
E o stare de spirit sau poate o idee care te lumineaza? E o constatare retroactiva ca daca nu l-ai fi avut nu ai fi progresat in apropierea ta de Dumnezeu?
As fi multumit si din literatura daca vorbeste cineva de aceste lucruri, sau chiar din experienta personala.
Nu vreau prin aceasta limitare a dobandirii harului la Taine, sa limitez discutia la Orotodoxie, roada interioara conteaza si nu calea care il obtii.Doar ca roada cred ca e strans legata de cale , si harul vine doar prin Hristos si Biserica . Iar Biserica prin definitie este Trupul lui Hristos, deci nu vad cum ar fi posibil in afara ei.
Si tot ce am zis e deductie logica din Cuvant , si nu notiuni separate puse impreuna ca sa fie conforme