POPĂ NECULA – o „teologie” bizară, de tot „maglavaisul”?

[David_1859]

Se pare că românii au de a face cu un nou „Petrache Lupu”, doar că de data asta nu e nici Petrache, și nici de la Maglavit, e unul „COSTACHE „GROTĂ” de la MAGLAVAIS”, mai pe scurt „COSTACHE / COSTICĂ MAGLAVAIS”. „Dumnealui”, că se crede a fi un mare om, nu doar un mare teolog, a ținut să se descopere singur în spațiul public, să iasă singur la „înaintare”, ce-i drept că prin intermediul unei emisiuni al unei fane de-a lui, „Leana Spoitoarea” zisă și „Lenuța Pospai”, anume este vorba despre „celebrul” „Părinte” „vedetă” Necula care, zice-se, deși nu știm exact cine și ce ar fi spus sau ar spune, ar fi făcut o mărturie de taină „supra-mistică” acestei fane, textul acestei mărturii apărînd în titlul unei emisiuni relativ recente a celor două profiluri de sectanți „ultraortodocși” sau mai bine zis „supraortodocși”, anume este vorba despre „pretinsa” afirmație a popii Necula: „Nu am avut o zi de la Dumnezeu în care Iisus să nu mi se arate” (chiar așa, cu „se”, cum scriu unii prin occident), titlu la care nu mă agit acum să dau link, dar emisiunea se poate găsi la cea mai simplă căutare de video pe internet.

Netrecînd peste bizara formulare a popii Necula, despre care nu știu să aibă comparație nici în Sfintele Scripturi și nici în Sfînta Tradiție, cred totuși că nu ar trebui să trecem peste pretențiile acestui personaj absolut bizar și pe care nu putem să nu vedem că așa-ziși mari „chiriarhi” ai Bisericii (în special fiind vorba despre cei doi bișnițari care au atestat Bosseyul drept Capitala „ortodoxiei” românești) nu au avut și nu au curajul nu doar să îl trimită „la locul lui” (și implicit să îl și caterisească) pe acest impostor care a decredibilizat ortodoxia, Biserica Ortodoxă într-un mod incalificabil (în ciuda unor așa zise percepții contrare), dar nici măcar să îl sancționeze la niveluri minimale corespunzătoare cu „măsura” lipsei lui de obraz, de conștiință, de smerenie, de bun simț, de omenie, de valoare (reală, nu închipuită ca în fanteziile „religioase” ale impostorului) și așa mai departe.

Chiar și numai aruncând o privire asupra formulării, nu putem să nu observăm dintr-o ochire una dintre contradicțiile logice pe care le comportă aceasta, una dintre contradicțiile care dintru început trimite la caracterul de impostură, de escrocherie, de fals al frazei și implicit al pretenției neculăiste. Anume este vorba despre neacordarea verbalizării „să nu mi se arate” cu trecutul de peste 50 și âncă de ani conținut în verbalizarea „Nu am avut o zi...”. Deja din această inepție logică, „supra-mistică”, se poate ajunge la o anumită percepție a șarlataniei „duhovnicești” a acestui impostor.

Evident că la această concluzie se poate ajunge și mai bine, mai convingător și mai decisiv dacă luăm în considerare „roadele duhovnicești” (destul de subțiri, ca să nu zic cvasi-inexistente) ale acestui trepăduș, care nu au făcut și nu fac decât să arunce în derizoriu pretențiile lui fantasmagorice, dar pretenții prin care personajul și-a semnat singur „condamnarea” în materie de teologie, practic insinuarea sau mai bine zis proclamarea indirectă a unei asemenea așa-zise ineficiențe a lui Hristos Dumnezeu și a lucrării harului Său / a lucrărilor Duhului Sfînt fiind cel puțin echivalentă cu o incalificabilă blasfemie împotriva Duhului Sfînt. (Adică să vină cu astfel de pretenții precum cele din „mărturia de taină” către „Lenuța Pospai” și implicit apoi către sute de mii sau poate chiar milioane de oameni, în condițiile unui trecut și prezent ultrajenante, chiar dacă „măria sa” „suveranul” închipuit și le consideră „ultracolosale”, pe lângă faptul că trimite la o hiperbolizare aberantă, la o (auto)escaladare de-a dreptul penibilă a cultului personalității sau cel puțin la vădite intenții absolut tendențioase în acest sens, este totuși o formă de blasfemie împotriva Duhului Sfînt.)

Nu știu dacă este cazul să încercăm să percepem și ce se insinuează prin acea frază ineptă și extraordinar de tendențioasă și de obraznică, anume referitor la cine ar fi „centrul de gravitație” și cine ar fi „satelitul” în această „ecuație” neculăistă. Pentru că este clar că dacă „Iisus” S-ar „agita” de peste 50 și de ani în regim zilnic (ca să nu zicem de-a dreptul „zilier”), inclusiv de pe vremurile când personajul era complet inconștient, ca să zicem așa, să se reveleze acestui autofantazat „receptacol cvasi-permanent al unor revelații dumnezeiești” (că asta de fapt pretinde Popă Necula, anume cum că ar fi deasupra tuturor Profeților, Apostolilor și Sfinților Părinți ai Bisericii), netrecînd cu vederea insinuata ineficiență a lui Hristos Dumnezeu, dar practic și a Tatălui ceresc și a Duhului Sfînt, și a lucrărilor harice, deci cred că este destul de clară insinuarea, chiar dacă poate pretins inconștientă, referitoare la cine ar fi „centrul de gravitație” al neostoitelor „satelitare” Revelări Hristice. (Totuși aceste pretenții fantasmagorice ale acestui impostor „parcă” seamănă prea tare cu incalificabila lui goană după publicitate, după vedetisme, după suit pe scene pe care eventual să fie doar autoînchipuitul „imperator”, după „dat din copite” și prin altare și prin afara altarelor, și prin „parohia lui” și pe oriunde altundeva în afara „parohiei lui”, „parcă” totuși e prea mare coerența internă a acestei „mari cacofonii a ineptitudinii”...)

(Apropo, din dex online: maglavais, -uri, s.n. – Amestec. – Din germ. mackelweiβ.)