Sfantul Ierarh Nicolae

[Victoria2005]

''Cel între sfinţi Părintele nostru Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească; iar pentru viaţa lui îmbunătăţită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că sfântul propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Hristos a fost prins de mai-marii cetăţii, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat în temniţă, împreună cu alţi creştini. Când marele şi binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împărat al romanilor, au fost eliberaţi din legături toţi cei închişi şi, odată cu aceştia, şi Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira. Nu după multă vreme a fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte şi minunatul Nicolae.

Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată Istoria vieţii sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Pe când aceştia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâţi şi au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit şi de binefacerile ce le făcuse cu alţii, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbaţi din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit ca bărbaţii aceia sunt nevinovaţi şi că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Şi aşa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.

Pe lângă acestea a făcut încă şi alte minuni. A păstorit dumnezeieşte poporul ortodox şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu şi-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelşugare bine celor ce au nevoie şi-i izbăveşte de tot felul de primejdii şi nevoi, Căci şi acum, ca şi atunci, Acelaşi Dumnezeu lucrează prin sfântul Său minunile Sale cele fără de număr. ''



http://www.sfantulnicolae.info/acatist.php

[eea]

Va dedic tuturor acest colind....cat de adevarate sunt versurile...imi cer scuze daca n-am postat unde trebuie..post cu roade duhovnicesti va urez...
http://www.youtube.com/watch?v=YpgxcGdIK_k

[Victoria2005]

Multumim pentru colind!

[arriel]

Se spune ca,fiind copil,a plans si s-a rugat pentru copiii saraci,iar a doua zi dimineata toti copiii saraci aveau in ghetute dulciuri...e doar o legenda,dar eu vreau sa cred ca asa a si fost.Sfinte Nicolae,roaga-te pentru noi ,roaga-te ca mare nevoie avem de rugaciunile tale.

[glykys]

În prealabil postat de arriel

Se spune ca,fiind copil,a plans si s-a rugat pentru copiii saraci,iar a doua zi dimineata toti copiii saraci aveau in ghetute dulciuri...e doar o legenda,dar eu vreau sa cred ca asa a si fost.Sfinte Nicolae,roaga-te pentru noi ,roaga-te ca mare nevoie avem de rugaciunile tale.

http://www.sfantulnicolae.info/viata.php

Era un bărbat în cetatea aceea, dintre cei slăviţi şi bogaţi, care mai pe urmă a rămas sărac şi neslăvit, căci viaţa veacului acestuia este nestatornică. Bărbatul acela avea trei fete foarte frumoase şi acum, fiind lipsit de toate cele de trebuinţă, nu avea nici hrană, nici îmbrăcăminte şi cugeta să-şi dea fetele sale spre desfrînare, iar casa sa să o facă casă necurată, pentru sărăcia lui cea mare, ca doar astfel să aibă ceva de folos şi să cîştige pentru el şi fetele sale îmbrăcăminte şi hrană. Vai, în ce fel de gînduri necuvioase alungă pe om sărăcia cea mare! Deci bătrînul acela fiind în astfel de cugete rele şi gîndul său cel rău vrînd acum a-l aduce cu ticăloşie în fapt, Dumnezeu Care nu voieşte a vedea în pierzare firea omenească, ci cu iubire de oameni, se pleacă spre nevoile noastre, a pus bunătate în inima plăcutului Său, Sfîntul Nicolae şi l-a trimis spre ajutor către bărbatul care era să piară cu sufletul, prin însuflare tainică, mîngîind pe cel ce era în sărăcie şi scăpîndu-l din căderea păcatului.
Deci, auzind Sfîntul Nicolae de lipsa cea mare a bărbatului aceluia şi prin dumnezeiască descoperire înştiinţîndu-se de cugetarea lui cea rea, i-a părut foarte rău pentru dînsul şi a cugetat ca astfel cu mîna sa cea făcătoare de bine, să-l răpească împreună cu fetele sale ca din foc de la sărăcie şi de la păcat. Însă n-a vrut să fie de faţă cu bărbatul acela, ca să-i spună despre facerea sa de bine, ci, în taină a cugetat să-i dea aceluia milostenia sa cu îndurare. Şi aceasta vrea s-o facă pentru două pricini: întîi ca să scape de slava omenească, pentru că ţinea seama de ce zicea Evanghelia: Luaţi aminte, să nu faceţi milostenia voastră înaintea oamenilor; şi, al doilea, ca şi pe bărbatul acela, care odinioară era bogat iar acum ajunsese în mare sărăcie, să nu-l ruşineze, căci ştia că sînt grele unele ca acestea, celor ce din bogăţie şi din slavă cad în sărăcie, fiindcă se ruşinează sufletele acelora, aducîndu-le aminte de bogăţia cea mai dinainte. Pentru aceasta, a gîndit a face aşa, după cuvîntul lui Hristos: Să nu ştie stînga ta, ce face drepta ta. Căci atît de mult fugea de slava omenească, încît chiar de acela căruia îi făcea bine se sîrguia a se tăinui pe sine.
Aşadar, luînd o legătură mare de galbeni, a mers în miezul nopţii la casa acelui bărbat şi, aruncînd-o înăuntru pe fereastra acelei case, degrabă s-a întors la casa sa. Dimineaţă, sculîndu-se bărbatul şi aflînd legătura, a dezlegat-o şi văzînd galbenii s-a înspăimîntat, căci socotea că este vreo nălucire, temîndu-se ca nu cumva aurul ce vedea să fie vreo înşelăciune, de vreme ce nu aştepta de la nimeni şi de nicăieri vreun făcător de bine. Drept aceea, întorcînd galbenii cu vîrful degetului, privea cu dinadinsul şi cunoscînd că este adevărat, se veselea şi se minuna, iar de bucurie, plîngea cu lacrimi fierbinţi şi, cugetînd mult în sine cine i-ar fi făcut lui o asemenea facere de bine, nu se dumirea. Deci, socotind a fi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, îi mulţumea neîncetat, dînd laudă Domnului Celui ce se îngrijeşte de toţi. Apoi îndată pe una din fetele sale, pe cea mai mare, a măritat-o după un bărbat şi i-a dat aurul cel primit din destul pentru zestrea ei.
Despre aceasta înştiinţîndu-se minunatul Nicolae, că a făcut după voia lui, bărbatul acela, i-a părut bine. Şi iarăşi se arăta gata a face aceeaşi milă cu a două fiică a bătrînului, sîrguindu-se a păzi şi pe fecioara aceasta prin nunta legiuită de păcatul cel fărădelege. Deci, pregăti şi altă legătură de galbeni, asemenea cu cealaltă şi, peste noapte, ferindu-se de toţi, a aruncat-o pe aceeaşi fereastră, în casa bătînului aceluia.
Dimineaţă, sculîndu-se acel om sărac, a găsit iarăşi aur, asemenea ca întîia oară. Apoi a început a se minuna şi de acela şi, căzînd cu faţa la pămînt, cu lacrimi fierbinţi mulţumea, zicînd: "Dumnezeule, voitorul milei şi chivernisitorul mîntuirii noastre, care mai întîi m-ai răscumpărat cu Sîngele Tău şi acum casa mea şi pe fiicele mele izbăvindu-ne prin aur din cursa celui rău, Însuţi arată-mi pe cel ce slujeşte voii Tale celei milostive şi bunătăţii Tale celei iubitoare de oameni. Arată-mi pe îngerul Tău cel pămîntesc, pe cel ce ne păzeşte pe noi de pierderea păcatului, ca să ştiu cine este unul ca acela, care ne scoate pe noi din sărăcia ce ne întristează şi care ne izbăveşte de gîndurile cele rele, că iată, după mila Ta, Doamne, cu îndurarea cea făcută în taină, cu mîna plăcutului al Tău, voi da şi pe a doua fiică a mea cu nuntă legiuită după bărbat şi aşa voi scăpa de cursele diavolului, care vrea prin cîştig necurat să-mi aducă mare pierdere.
Apoi bărbatul acela, rugîndu-se Domnului şi mulţumind bunătăţii Lui, a făcut nuntă şi fiicei sale de a doua, avînd nădejde în Dumnezeu - căci neîndoită nădejde şi-a pus în El - cum că va purta grijă şi pentru a treia fiică a lui şi-i va da şi acesteia să aibă vieţuitor iubit, după lege, trimiţîndu-i iarăşi aur din destul, tot cu acea mînă făcătoare de bine. De aceea, nu dormea noaptea străjuind, ca să poată simţi pe făcătorul de bine şi să se învrednicească a vedea de unde îi aduce aurul acela. Şi iată, nu după multă vreme, a sosit cel aşteptat. Căci a venit şi a treia oară plăcutul lui Hristos, Nicolae şi, ajungînd la locul cel obişnuit, tot aşa a aruncat o legătură de galbeni pe aceeaşi fereastră şi îndată s-a întors la casa sa. Tatăl fecioarelor găsind aurul aruncat pe fereastră, a alergat îndată cît putea în urma celui ce se întorcea la casa sa, pe care, ajungîndu-l şi cunoscîndu-l cine este - căci sfîntul nu era necunoscut pentru fapta lui cea bună şi pentru neamul lui cel luminat -, a căzut la picioarele lui, sărutîndu-le şi numindu-l izbăvitor, ajutător şi mîntuitor sufletelor, celor ce ajunseseră întru pierderea cea mai de pe urmă. Apoi zise: "De nu m-ar fi ridicat pe mine Domnul cel mare întru milă, prin îndurările tale, de mult aş fi pierit eu, ticălosul tată, împreună cu fiicele mele, prin căderea în focul Sodomei, vai mie! Şi iată, acum prin tine sîntem mîntuiţi din amara cădere în păcat". Acestea şi mai multe grăia cu lacrimi către sfînt. Iar el abia l-a ridicat pe picioare şi cu jurămînt a zis aceluia, că în toată viaţa lui să nu spună nimănui ceea ce s-a făcut. Apoi sfîntul, spunînd multe spre folosul omului aceluia l-a trimis la casa sa.

[paradosis]

Biserica Ortodoxa a sarbatorit duminica aceasta, 6/19 decembrie, pe Sf. Ierarh Nicolae.

Redau aici din una dintre predicile Sf. Filaret Noul Marturisitor (+1985), Mitropolit al New Yorkului, cu aceasta ocazie:

“Atunci cind sarbatorim cete de sfinti, de regula ii pomenim pe marii ierarhi printre cei dintii si ne-am obisnuit sa auzim numele celor trei mari invatatori si ierarhi, Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Ioan Gura de Aur, primii cind ceata ierarhilor este pomenita. Ei apartin acestei cete pentru ca fiecare a avut contributii pretioase prin scrierile lor, care sint daruri pe care ei le-au adus comorii morale si teologice a Bisericii. De aceea Biserica ii cinsteste in mod aparte printr-o sarbatoare a celor trei impreuna, in afara sarbatorilor pentru fiecare dintre ei in parte. Dar sarbatoarea marelui ierarh pe care il cinstim astazi, a marelui ierarh si factor de minuni Nicolae, are si ea un loc deosebit in calendar.

El nu ne-a lasat o mostenire spirituala atit de bogata cit cea a celor trei mari sfinti, si cu toate acestea stim cu totii cit de mult Biserica il cinsteste. Sarbatoare Sf Nicolae este atit de minunata incit ne aduce aminte de cele 12 mari sarbatori. De ce este asa? Pentru ca el a trait o viata de virtute incarnate, o virtute accesibila, usor de inteles, apropiata de tot omul si toate inimile, chiar si de inimile celor care resping toate celelalte lucruri sfinte. Aceasta virtute este dragostea; dragostea si mila.

Rusii obisnuiesc sa-i spuna Sf. Nicolae, Nicolai cel Milostiv, pentru ca minunile sale sint la fel de numeroase ca si stelele de pe cer. As vrea sa va aduc aminte de una din minunile sale impresionante care ne arata mila sa, o minune care nu s-a intimplat in vremurile de demult, ci in timpurile noastre, care s-a petrecut la Harbin, in China, unde am locuit mai bine de patruzeci de ani.

La gara din Harbin exista o icoana mare a Sf. Nicolae Facatorul de Minuni la care se inchinau toti calatorii. Sute de luminari ardeau tot timpul in fata acestei icoane. Lumea care pleca cu trenul si cei care ii petreceau aprindeau luminari si rugaciunile lor se inaltau constant catre marele ierarh ca sa ii aiba in grija pe cei care porneau la drum. In gara erau intotdeauna multimi de oameni din cauza ca acolo era un nod important de cale ferata.

Intr-una din zile, intr-o primavara cind gheata se rupea pe Sungari, pe cursul caruia Harbinul este asezat, lumea care se afla in gara (si aceasta este marturia lor) au vazut un chinez ud din cap pina la picioare alergind pina la icoana, in fata caruia s-a aruncat apoi la pamint si catre care si-a intins miinile spunind ceva in chineza. Cei care stiau chineza au spus ca omul ii multumea sfintului pentru ca l-a salvat de la moarte.

Dar iata ce se intimplase: din oarece motive acest chinez trebuia in mare graba sa treaca dincolo de riu. Insa riul era lat si sloiuri de gheata curgeau de-a lungul lui. Totusi a decis sa incerce. In timp ce fugea pe gheata, sarind de pe un sloi pe altul, la un moment dat a alunecat si si-a pierdut echilibrul cazind in apa si sub gheata. Omul se ineca si inainte de a-si da ultima suflare si-a adus aminte de icoana facatoare de minuni. In timp ce apa il acoperea a mai avut putere sa strige: “Batrinule din gara, ajuta-ma!”, dupa care s-a dus de tot sub apa si si-a pierdut cunostinta. Ar fi trebuit sa moara… dar dintr-o data s-a trezit pe malul riului, ud, dar viu si nevatamat. Cind si-a revenit a luat-o la fuga, si gara era departe, pina la icoana ca sa-i multumeasca marelui ierarh pentru aceasta uluitoare minune facuta din dragoste si mila.

Intregul Orient Indepartat, intreaga tara a Chinei, are, asa cum stiti, mare respect pentru Sf. Nicolae. Odata, un vinator rus s-a indepartat foarte mult in taiga sau in stepa pina a dat peste o casa taraneasca chinezeasca unde a cerut sa fie gazduit. Stapinii casei s-au aratat prietenosi si l-au invitat inauntru. Deasupra usii vinatorul a vazut o icoana a Sf. Nicolae si si-a spus: “Oare ce-or fi facind acesti pagini cu icoana? La ce le-o fi trebuind?” si s-a indreptat sa o ia. Dar gazda s-a suparat si i-a spus: “De ce vrei sa ni-l iei pe Batrin? El este asa de bun, ne-ajuta atit de mult! Nu ti-l dam pentru nimic in Lume!”

Deci nu numai Biserica Ortodoxa, dar, practic, intreaga rasa umana il cinsteste pe acest mare ierarh. Cind cineva este la necaz sau are trebuinta de ceva el se intoarce catre Sf. Nicolae. Acest mare ierarh ne aude si indeplineste toate sutele de rugaminti care se inalta catre el in cer, atita timp cit rugaciunile sint facute cu credinta mare si tare. Asta este motivul pentru care rusii il iubesc pe Sf. Nicolae atit de mult si pe care il roaga intr-una zicind: “Sfinte Parinte si Ierarh Nicolae, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!””

Cind Sf. Filaret spune ca “intreaga rasa umana” il cinsteste pe Sf. Nicolae, el se refera cu siguranta la rasa cu frica de Dumnezeu, a lui Dumnezeu, pentru ca mai exista si rasa care si-a estompat Chipul lui Dumnezeu din ei, de care tine si Sfintul Parinte de la Roma, cel care este primit de episcop “ortodox” la Istanbul, Atena si Bucuresti, urmasul Sf. Petru si “loctiitorul” lui Hristos pe Pamint, pentru care Sf. Nicoale nu inseamna nimic mai mult decit Santa Claus si Coca – Cola, motiv pentru care in 1969, impreuna cu toti cardinalii sai, l-a si dat afara din calendarul romano – catolic “universal”, odata cu decanonizarea si a altor sfinti, fapt pentru care nu s-a gasit din pacate nimeni cu destula dragoste si mila ca sa-i traga o palma.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de paradosis

Cind Sf. Filaret spune ca “intreaga rasa umana” il cinsteste pe Sf. Nicolae, el se refera cu siguranta la rasa cu frica de Dumnezeu, a lui Dumnezeu, pentru ca mai exista si rasa care si-a estompat Chipul lui Dumnezeu din ei, de care tine si Sfintul Parinte de la Roma, cel care este primit de episcop “ortodox” la Istanbul, Atena si Bucuresti, urmasul Sf. Petru si “loctiitorul” lui Hristos pe Pamint, pentru care Sf. Nicoale nu inseamna nimic mai mult decit Santa Claus si Coca – Cola, motiv pentru care in 1969, impreuna cu toti cardinalii sai, l-a si dat afara din calendarul romano – catolic “universal”, odata cu decanonizarea si a altor sfinti, fapt pentru care nu s-a gasit din pacate nimeni cu destula dragoste si mila ca sa-i traga o palma.[/indent]

O nouă minciună stilistă, de data asta proferată de acest "sfânt" Filaret. Un pic de documentare de pe siturile oficiale ale Bisericii înainte de obişnuitele împroşcări cu noroi în obrazul lui Cristos nu ar strica:
http://www.arcb.ro/index.php?option=...443&Itemid=159

[paradosis]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O nouă minciună stilistă, de data asta proferată de acest "sfânt" Filaret. Un pic de documentare de pe siturile oficiale ale Bisericii înainte de obişnuitele împroşcări cu noroi în obrazul lui Cristos nu ar strica:
http://www.arcb.ro/index.php?option=...443&Itemid=159

Ce minciuna, MD? Poate n-ar fi rau sa cereti Vaticanului sa va lamureasca cum au curatat calendarul romano - catolic universal de sfinti la Vatican II inainte de a va infuria gratuit pe mine (pentru ca afirmatia imi apartine). Sf. Nicolae mai exista doar in unele calendare locale si pina cind o sa-l poata sterge de tot din mintile si inimile oamenilor.

[Mihnea Dragomir]

Există peste zece mii de sfinţi ai Bisericii Catolice, printre care desigur că se numără şi italianul sfânt Nicolae. Dar anul are 365 de zile, prin urmare nu pot fi cuprinşi cu toţii în calendare. Bisericile particulare au o largă autonomie privitor la care din sfinţii cuprinşi în Martirolog şi în conştiinţa Bisericii apar sau nu apar în calendar. Prin urmare, calendarele pot diferi de la o ţară la alta şi chiar în cuprinsul aceleiaşi ţări. Acest fenomen este întâlnit şi în lumea ortodoxă, unde îmi închipui că ortodocşii greci cu celebrează sfinţi precum Sofronie de la Cioara. De aici însă şi până la a afirma că papii "decanonizează" sfinţi e cale lungă.

Din fericire, sursa autoritativă care este cercetată ca să ştim dacă cineva este sau nu este sfânt în Biserica Catolică e Martirologul şi nu părerile personale. Deocamdată, Sf Nicolae figurează bine mersi în calendarul Bisericii Romano-Catolice din România. Şi la fel, în cel al Bisericii Greco-Catolice şi Armeano-Catolice din ţara noastră, după cum v-am demonstrat.

[paradosis]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Există peste zece mii de sfinţi ai Bisericii Catolice, printre care desigur că se numără şi italianul sfânt Nicolae. Dar anul are 365 de zile, prin urmare nu pot fi cuprinşi cu toţii în calendare. Bisericile particulare au o largă autonomie privitor la care din sfinţii cuprinşi în Martirolog şi în conştiinţa Bisericii apar sau nu apar în calendar. Prin urmare, calendarele pot diferi de la o ţară la alta şi chiar în cuprinsul aceleiaşi ţări. Acest fenomen este întâlnit şi în lumea ortodoxă, unde îmi închipui că ortodocşii greci cu celebrează sfinţi precum Sofronie de la Cioara. De aici însă şi până la a afirma că papii "decanonizează" sfinţi e cale lungă.

Din fericire, sursa autoritativă care este cercetată ca să ştim dacă cineva este sau nu este sfânt în Biserica Catolică e Martirologul şi nu părerile personale. Deocamdată, Sf Nicolae figurează bine mersi în calendarul Bisericii Romano-Catolice din România. Şi la fel, în cel al Bisericii Greco-Catolice şi Armeano-Catolice din ţara noastră, după cum v-am demonstrat.

“Italianul Nicolae”, chiar daca unii dintre coreligionarii dumneavoastra il numesc “Nicolae de Bari”, a fost episcop de Myra, in Lycia, care se afla pe teritoriul Turciei de astazi, o dioceza cit se poate de greceasca la acea vreme. In 1969 Vaticanul a revizuit calendarul universal (general), iar Sf. Nicolae a fost scos din acest calendar impreuna cu alti sfinti. Propunerea Consiliului Vatican II, in baza careia s-a facut revizuirea calendarului, a fost urmatoarea: Daca nu vrem ca sarbatorile sfintilor sa capete mai multa importanta decit sarbatorile in care cinstim chiar tainele mintuirii, atunci multe dintre ele ar trebui lasate sa fie sarbatorite doar de catre o anumita Biserica particulara, natiune sau ordin religios; numai acele sarbatori trebuie extinse in Biserica Universala in care se cinstesc sfinti care sint cu adevarat de importanta universala. (Lest the feasts of the saints should take precedence over the feasts which commemorate the very mysteries of salvation, many of them should be left to be celebrated by a particular Church or nation or family of religious; only those should be extended to the universal Church which commemorate saints who are truly of universal importance.) – Sacrosantum Concilium, 111.

Deci, in concordanta cu recomandarea facuta la Vatican II, Sf. Nicolae poate fi cel mult sfint regional, pentru ca Biserica Universala se ocupa numai de sfintii cu adevarat importanti. Curiozitatea m-a impins sa vad ce mare sfint sau ce taina a mintuirii tine “Biserica Universala” ocupata la data de 6 decembrie, si nu mica mi-a fost mirarea sa vad ca Sfintul Parinte are zi libera, de facut nimica, de Sf. Nicolae: http://www.vatican.va/liturgical_yea...NDAY_OF_ADVENT.

Vaticanul este, evident, liber sa creada ce vrea cu privire la sfinti, locul lor in Biserica si Biserica in general, dar din punct de vedere ortodox, a scoate un sfint din calendar (presupunind ca s-ar putea intimpla asa ceva) inseamna a-i nega sfintenia.

In 1969 au fost scosi din calendarul “Bisericii Universale” sfintii a caror existenta nu putea fi probata decit prin apelare la Traditie (ce blasfemie!). Tot atunci au disparut si Sfintii Cristofor, Patrick si Valentin, toti ai primului mileniu. Concret, cu privire la Sf. Valentin, de exemplu, excluderea sa a fost motivata astfel: Cu toate ca cinstirea Sf. Valentin se face din cele mai vechi timpuri, sarbatoarea se va lasa calendarelor particulare pentru ca altceva decit numele sau nimic nu se stie despre Sfintul Valentin, cu exceptia faptului ca a fost ingropat pe Via Flaminia la 14 februarie (Though the memorial of Saint Valentine is ancient, it is left to particular calendars, since, apart from his name, nothing is known of Saint Valentine except that he was buried on the Via Flaminia on 14 February.) – Typis Polyglottis Vaticanis, MCMLXIX), p. 117. Eu nu vad aici decit o lepadare de sfintii a caror existenta nu poate fi demonstrata stiintific. La 1582 Papa a angajat astronomi atei care sa-i regleze sinaxarul si pascalia dupa vremurile si intelegerea oamenilor, iar, dupa cum se vede, la 1969 a mers cu mult mai departe dind pe mina istoricilor atei sa confirme stiintific cine ramine sfint in calendarul “Bisericii Universale” si cine trece la sectiunea mituri tolerate in calendarele particulare. Bietul Sf. Nicolae a cazut la testul savantilor Papei, dar asta nu trebuie sa ne mire pentru ca Dumnezeu Insusi a ramas demult restantier, iar Papa a confirmat, ceea ce se vede foarte bine din faptele sale.