Limbul copiilor

[Mihnea Dragomir]

O teologumenă specifică învăţăturii catolice este existenţa unui Limbus Infantum.

Noul Testament nu ne-a lăsat nicio alegaţie pozitivă privind ce se întâmplă cu cei care mor fără niciun păcat personal, dar cu păcatul ancestral. Pe de altă parte, Domnul nostru, insistând asupra necesităţii absolute a Botezului pentru mântuire, a spus, de exemplu (Ioan 3:5) că naşterea din nou, din apă şi din duh, este necesară pentru mântuire. De aici, înţelegem că nu este posibilă viziunea beatifică (accesul în "împărăţia Cerului" sunt, riguros, cuvintele lui Isus) pentru nebotezaţi. Aceasta, deoarece a spune "condiţia alfa este necesară pentru proprietatea P" este echivalent cu a spune "dacă non alfa, atunci non P".

Prin urmare, nu este contrar Bibliei şi corespune unor veacuri de gândire şi tradiţie creştină, să avem părerea că locul (sau starea) sufletelor copiilor care mor nebotezaţi este unul de fericire naturală, asemănătoare celei în care se aflau drepţii Vechiului Testament. Prin analogie cu acel Limbus patrum vorbim de Limbus Infantum.

Ce spun Sfinţii Părinţi despre Limbus Infantum? Ce spun Doctorii Bisericii despre copiii care mor nebotezaţi? În perioada pre-augustiniană, o referinţă mai clară şi explicită întâlnim la Sf Grigore de Nazianz:


Se va întâmpla, cred eu (...) ca cei menţionaţi (copiii morţi nebotezaţi) să nu fie nici admişi de dreptul judecător la gloria cerească, nici condamnaţi să sufere pedeapsa, fiindcă, deşi nesigilaţi (prin Botez) ei nu sunt răi. Întrucât din faptul că cineva nu merită pedeapsă nu urmează aceea că ar merita onoruri, nici din faptul că cineva nu merită onoruri nu rezultă că ar merita să fie pedepsit (Oraţiune 40, nr. 23)

De aceeaşi părere este şi Sf Ambrozie, care susţine că "a doua moarte" care este trimiterea în iadul chinurilor damnaţilor nu este rezultat al păcatului adamic, ci al păcatului personal.

În ceea ce îl priveşte pe Tertulian (cu observaţia că, în cazul său, vorbim despre un Părinte, dar nu despre un Sfânt Părinte) el este atât de convins de inocuitatea păcatului ancestral, încât nici nu recomandă Botezul copiilor.

Odată cu Sf Augustin, teologumena Limbului Copiilor începe să se cristalizeze, aşa cum vom vedea.

[Demetrius]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

... Întrucât din faptul că cineva nu merită pedeapsă nu urmează aceea că ar merita onoruri, nici din faptul că cineva nu merită onoruri nu rezultă că ar merita să fie pedepsit (Oraţiune 40, nr. 23)...

În Împărăția lui Dumnezeu nu este decât ori da, ori ba(nu-i așa?):
30. Cel ce nu este cu Mine e impotriva Mea, iar cel ce nu aduna cu Mine, risipeste. (MT 12:30)

Rezultă că(din principiu) un copil nebotezat, dar decedat, nefiind împotriva lui Cristos(fără păcate), nu risipește; deci e fericit din principiu. Poate că pur și simplu el astfel se mântuiește mai ales că suferă(incoștient); poate atât i-a lipsit.

Părerea mea e că nou-născuții care mor nebotezați sunt fericiți(cum spuneți dvs, natural) pentru că sufletele lor, imaculat întrupate, nu s-au dezis cu nimic de Dumnezeu, rămânând la fel, imaculate.

[andravenache]

Parerea domnului Mihnea Dragomir e parerea domnului Mihnea Dragomir, iar parerea domnului Demetrius este parerea domnului Demetrius. Insa adevarul este ca parerea Domnului o stie doar Domnul!

Fiecare varianta pare plauzibila, insa adevarul este ca mai exista si altele: de exemplu, poate ca ei pur si simplu inceteaza sa mai existe vreodata (ca si cum niciodata nu ar fi fost) - Deci nu sunt judecati si nu ajung nici in rai, nici in iad.

Sau, tinand cont de faptul ca noi suntem pacatosi din cauza ca Adam si Eva au pacatuit => ca pacatul a produs in trupurile stramosilor nostrii un defect genetic care se transmite (probabil din ce in ce mai defect) din generatie in generatie. Dar, din cand in cand, acesta nu se transmite, sau apare ca gena care nu se manifesta (pentru cine stie cate ceva despre genetica, stie ca acest lucru este posibil). Stim noi daca e asa? Nu - doar Dumnezeu poate sa stie ca daca acel copil ar fi trait ar fi fost mai liber de pacat decat noi. Ca urmare, nemaiavand nevoie sa se pocaiasca sau sa fie botezat, a fost luat direct la cer.

Si supozitiile ar putea continua.... dar: De ce sa ne punem noi in locul lui Dumnezeu? Oare nu stie El mai bine?

[Florin-Ionut]

Citeam pe undeva ce spune Părintele Cleopa despre pruncii morţi nebotezaţi sau avortaţi, anume că sufletele lor bîntuie prin locuri pustii, neavînd acces în Rai, dar nici în Iad fiind trimişi.

Pînă la proba contrarie, din cîte am citit, am tras o concluzie relativă la problema mîntuirii celor nebotezaţi. Cred că versetul următor explică ce se va întîmpla cu ei după Judecata de Apoi:

"Fericiţi cei blînzi, că aceia vor moşteni pământul."

[lore86]

Interesanta problema.
Ma intreba zilele astea cineva unde se duc pruncii avortati,prin avort provocat sau spontan.
I-am raspuns ca nu stiu.Doar Domnul, in bunatatea sa stie ce va face cu sufletele acestea.
Ceea ce stiu sigur e unde va merge sufletul meu daca nu duc o viata asa cum o cere Hristos.Cred ca asta ar trebui sa fie adevarata grija.Pe altii ii mantuie Domnul fara sa ne intrebe pe noi, dar de mantuirea proprie suntem responsabili fiecare in parte.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de lore86

I-am raspuns ca nu stiu.Doar Domnul, in bunatatea sa stie ce va face cu sufletele acestea.

Un răspuns foarte bun. Dealtfel, atunci când recunoaştem că nu ştim ceva, nu greşim niciodată.

Ceea ce stiu sigur e unde va merge sufletul meu daca nu duc o viata asa cum o cere Hristos.

Şi asta este corect. De fapt, ce folos să ştiu că cineva ar merge în rai, dacă eu însumi nu voi fi acolo şi nu mă voi putea bucura de bucuria lui, fiind despărţit nu numai de Dumnezeu, dar şi de copilul meu, timp de o eternitate ?

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O teologumenă specifică învăţăturii catolice este existenţa unui Limbus Infantum.

Noul Testament nu ne-a lăsat nicio alegaţie pozitivă privind ce se întâmplă cu cei care mor fără niciun păcat personal, dar cu păcatul ancestral.

Doar că dumneavoastră v-a lăsat Sinodul Ecumenic de la Florenţa o DOGMĂ, nu o simplă alegaţie, şi anume că aceia care mor în păcatul originar, chiar şi fără să fi comis vreun păcat personal, merg drept în iad după moarte pentru a fi pedepsiţi. Şi prin urmare aşa zisa teologumenă cu copiii care mor nebotezaţi dar s-ar duce într-un limb al copiilor este erezie.

"But the souls of those who depart this life in actual mortal sin, or in original sin alone, go down straightaway to hell to be punished, but with unequal pains."

sursa: Conciliul de la Florenţa - sesiunea a VI-a (1439)

Sau ar mai fi o soluţie, anume dumneavoastră de fapt s-ar putea să nu credeţi că papa Eugeniu IV şi Sinodul ecumenic de la Florenţa au fost infailibili şi că de fapt au greşit când au dat dogma citată puţin mai sus.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Prin urmare, nu este contrar Bibliei şi corespunde unor veacuri de gândire şi tradiţie creştină, să avem părerea că locul (sau starea) sufletelor copiilor care mor nebotezaţi este unul de fericire naturală, asemănătoare celei în care se aflau drepţii Vechiului Testament. Prin analogie cu acel Limbus patrum vorbim de Limbus Infantum.

O fi sau nu o fi contrar Bibliei, este clar că este contrar dogmei definite la Sinodul ecumenic de la Florenţa de papa Egeniu IV şi prin urmare este împotriva învăţăturii definite dogmatic de un papa (infailibil) la un sinod ecumenic (Ferrara-Florenţa).

Dacă studiem mai atent problema putem să înţelegem că aici nu avem de a face doar cu o contrazicere făţişă a unei sentinţe dogmatice a unui papă (infailibil) la un sinod ecumenic, ci şi cu refasonare a aşa zisei credinţe catolice care se face inclusiv prin ultimul catehism catolic care, atunci când reia în art. 1035 citatul de la Sinodul de la Florenţa "uită", "omite" să copieze şi partea cu păcatul originar.

Învăţătura Bisericii afirmă existenţa iadului şi veşnicia lui. Sufletele celor care mor în starea păcatului de moarte coboară, imediat după moarte, în iad, unde suferă chinurile infernului, "focul veşnic". Pedeapsa principală a iadului constă în despărţirea veşnică de Dumnezeu, singurul în care omul poate avea viaţa şi fericirea pentru care a fost creat şi la care aspiră.

sursa: Catehismul Bisericii Catolice, art. 1035.

Din analiza comparativă a celor două texte, al papei Eugeniu IV de la Sinodul de la Florenţa şi al noului Catehism romano-catolic, vedem că în noul catehism propoziţia subliniată este aceeaşi aproape cu aceea de la Florenţa, doar că există omisiunea "întâmplătoare" care se referă la cei care mor în păcatul originar. Cu alte cuvinte noul Catehism romano-catolic trece sub tăcere în mod intenţionat o dogmă definită la un sinod ecumenic, încercând să dea de înţeles că acea dogmă de fapt nu ar face parte din credinţa romano-catolică definită la un sinod ecumenic. Iar acum se vine cu aşa zisa "teologumenă" care în fapt, conform papei Eugeniu IV şi Sinodului de la Florenţa este o erezie.

[MihaiG]

După cum spuneam, bine aţi revenit între noi, domnule Savonarola.

Totuşi, înainte să lămurim orice problemă teologică, ar fi bine să lămurim apartenenţa dumneavoastră confesională, ca să ştim din ce punct de vedere discutăm.

Aici pe forum oscilaţi între ortodoxie şi nişte idei bizare, gen "gnoză spirituală" şi "misterii".

Pe alt forum sunteţi catolic ultra - tradiţionalist.

Care să rămână ?

[Suzana]

de unde vine termenul "limb" ??

[MihaiG]

Din limba latină; limbus înseamnă margine sau graniţă.